afp
Franța a recunoscut formal în noiembrie 2025 un „Stat al Palestinei”. Măsura a fost adoptată cu o condiție anume, una public celebrată: președintele Mahmoud Abbas s-a angajat să organizeze alegeri generale nu mai târziu de iunie 2026 drept preț al acestei recunoașteri de către Franța, un angajament pe care președintele francez Emmanuel Macron l-a obținut personal și l-a și anunțat public precum un succes diplomatic, la pachet cu redactarea unei noi legi electorale menite a revigora administrația palestiniană, scrie THE JERUSALEM POST, potrivit stiripesurse.ro.
Suntem acum în iunie 2026. Alegeri nu se zăresc nicăieri la orizont.
Ce s-a organizat în schimb a fost cel de Al 8-lea Congres General al Fatah, desfășurat la Ramallah pe 14 mai, la care Abbas a fost reales cu unanimitate conducător al mișcării. În conducerea Fatah a intrat cu această ocazie și fiul său, Yasser, fapt care a ridicat automat întrebări cu privire la nepotism și angajamentul real față de reformă al organizației.
Pe 5 iunie Abbas a aprobat un sistem de vot pentru alegerile pentru Consiliul Național Palestinian [organul legislativ al Organizației pentru Eliberarea Palestinei (PLO), cu activitate cvasi-irelevantă (22 de ședințe în 62 de ani) și cu membri nealeși – n.trad.] programate în acest noiembrie. Dacă s-ar ține, ar fi prima oară când membrii Consiliului, înființat în 1964, ar fi aleși prin vot public direct. Comunicatul în această privință nu pomenește nimic de vreo dată pentru alegeri prezidențiale. Nici vreun anunț cu privire la eventuale alegeri generale nu a fost făcut.
Aceasta este de fapt metoda Abbas, rafinată în peste 20 de ani de practică. Atunci când un punct de presiune internațională își face apariția – vreo recunoaștere a „statului” de obținut, vreun pachet de ajutoare de deblocat, vreo rezoluție de adoptat – Abbas vine la schimb cu oferta alegerilor.
Alegerile sunt atunci anunțate cu suficiente detalii procedurale pentru a satisface necesitatea diplomatică elementară, pentru ca apoi să fie tergiversate, restructurate, condiționate de comportamentul Israelului în Ierusalimul de Est ori pur și simplu substituite cu o cu totul altă procedură care perpetuează persistența în funcție a aceluiași Abbas – în vreme ce răsplata diplomatică e consumată.
Franța tocmai a experimentat pe propria-i piele această metodă, în cea mai eficientă variantă a ei: angajamentul alegerilor a fost smuls în schimbul recunoașterii unui stat, iar recunoașterea a fost implementată mai înainte ca alegerile promise să se fi materializat.
Congresul Fatah – unicul în ultimii 10 ani – a fost convocat pentru alegerea unui nou Comitet Central, în contextul în care mișcarea se confruntă cu probleme existențiale ca urmare a războiului dintre Israel și Gaza. La congres Abbas a promis iar că va organiza îndelung amânatele alegeri prezidențiale și generale, deși nu a menționat nici o dată în acest sens, și a fost reales cu unanimitate drept conducător al mișcării.
Nu se poate afirma că o mișcare care a nu a mai avut alegeri autentic competitive de un deceniu ar fi ținut acum alegeri, în condițiile în care și-a ales în unanimitate și în absența unor contracandidați același conducător. Iar cu 60 de candidați concurând pentru cele 18 locuri din Comitetul Central, se cheamă că ai o rotativă internă, iar nu o procedură democratică ducând la răspundere executivă.
Abbas ocupă concomitent funcțiile de președinte al Autorității Palestiniene (PA), șef al PLO și conducător al Fatah, mișcarea care controlează PA prin faptul că are mai mulți reprezentanți în ea decât oricare altă facțiune palestiniană. Aflat acum în al 19-lea an al mandatului său prezidențial de patru ani, Abbas a concentrat puterea la nivelul său prin dizolvarea organului legislativ și cimentarea controlului asupra aparatului judiciar.
Fără vreun organ legislativ funcțional, fără vreo regulă clară de succesiune și cu rivalități profunde între facțiunile palestiniene, o tranziție post-Abbas ar putea arunca sistemul în haos, declanșând lupta între centrele concurente de putere.
Majoritatea palestinienilor i se opun lui Abbas
La un sondaj recent 6% din palestinieni au declarat că ar vota cu Abbas la eventuale alegeri prezidențiale, în vreme ce 85% ar vrea ca el să demisioneze acum. Nimic din toate acestea nu se reflectă în cadrul diplomatic prin intermediul căruia se tratează cu administrația lui.
Problema cu abordarea Franței, și mai în general cu strategia Vestului de a condiționa recunoașterea unui stat de promisiunea reformelor, e una structurală. Recunoașterea, odată acordată, nu mai poate fi retractată. Ajutoarele, odată înmânate, nu mai pot fi recuperate.
Însă fiecare concesie pe care Abbas o oferă pentru a obține recompense diplomatice este anume concepută pentru a putea fi anulată, retractată ori substituită cu un proces identic structural cu cel deja existent, cosmetizat numai printr-o retorică nouă.
Cel mai nou exemplu e adoptarea pe 5 iunie a noului sistem de vot pentru presupusele alegeri pentru PNC din noiembrie. În cele șase decenii de existență ale sale PNC nu a fost ales nicicând prin vot direct. Anunțarea unui vot direct reprezintă o ruptură reală cu trecutul – presupunând că se va și întâmpla. Însă absent din pachet e un angajament în vederea unor alegeri prezidențiale și generale care ar testa Fatah în fața unei populații care-și dorește în proporție de 85% demisia actualului șef.
În septembrie 2025 Washingtonul a prezentat un plan în 20 de puncte pentru instituirea unei guvernări palestiniene, care obligă la reforma PA drept condiție a expansiunii rolului PA în Fâșia Gaza. Cadrul de lucru e cel corect.
Problema e aceea că etaloanele utilizate pentru evaluarea conformării au acceptat până acum cu consecvență simple anunțări ale unor proceduri viitoare drept probe ale unor schimbări palpabile. Ratificarea unei legi electorale nu înseamnă că s-au desfășurat efectiv alegeri. Alegerea unui nou Comitet Central al Fatah nu înseamnă că Fatah s-ar fi democratizat.
Washingtonul și partenerii lui europeni ar trebui să condiționeze orice fel de ajutor viitor de rezultate electorale palpabile, să transmită explicit că elevarea lui Yasser Abbas și absența oricărui termen pentru alegerile prezidențiale constituie violarea condițiilor anterior convenite și să stabilească un interval de timp strict după care beneficiile recunoașterii vor fi suspendate până la înfăptuirea angajamentelor.
This post was last modified on 18/06/2026 13:25 13:25