Ofensiva germană a început la 22 iunie 1941 și a reușit să dea rezultate deosebite, colosul sovietic având pierderi cumplite și tancurile cruciate au ajuns până la periferiile Moscovei și ale Leningradului. Stalin a aruncat în luptă rezervele păstrate în Asia și a reușit cu alte pierderi uriașe în oameni și materiale să respingă forțele invadatoare. Mereu s-a reușit surprinderea adversarului prin manevre de efective și tehnică militară motorizată, planurile concepute timp îndelungat fiind sortite eșecului.
Istoricii au vrut să caute explicații despre dezastrul din vara anului 1941, au cercetat cărți și documente și au ajuns la concluzia că Wehrmachtul a atacat prin surprindere și astfel a fost posibil dezastrul militar fără egal în istoria contemporană. Explicația era cam puerilă și atunci s-a trecut la explicația că Stalin n-a fost de acord cu înarmarea colosului ideologic și așa se explică prăbușirea trupelor concentrate la granița de vest. În plus, nici nu erau comandanți pricepuți în urma epurărilor și de aceea a fost executat D. G. Pavlov, cel ce n-a reușit să coordoneze trupele existente pentru oprirea diviziilor inamice de tancuri și infanterie.
Mareșalul G. K. Jukov, un favorit al lui Iosif Stalin, a scris o carte de memorii, Amintiri și reflecții, deosebit de detaliată și nu putea să sară peste evenimentele începute la 22 iunie 1941. Ar fi trebuit să fie redactat un text cu mânie proletară despre cum dictatorul de la Kremlin neglija sectorul apărării și se dedica altor activități. Interesant este că autorul n-a vrut să fie pe linia istoriografiei de partid și a scris negru pe alb că din 1938 industria de apărare, niciodată nu era vorba de ofensivă, a cunoscut o creștere cu 39%, economia progresând doar cu câte 13 procente pe an.
Mai mult, conducerea partidului unic avea grijă să fie aprovizionate cu prioritate cu materii prime și cu utilajele cele mai noi. Nu trebuia să existe vreo întrerupere în fluxul de producție, ceea ce însemna că partea logistică și de planificare funcționau normal sau peste baremul impus de superiori. Totul era supravegheat de activiști de partid fanatici și, autorul nu spune, de către agenții lui Beria, cei ce nu stăteau prea mult pe gânduri să facă dosare de sabotaj, cele ce se puteau lăsa chiar cu execuții. Mareșalul Jukov recunoaște că statul sovietic avea o conducere care era interesată în mod deosebit de industria cu destinație specială și această funcționare a fost făcută în dauna aprovizionării populației cu produse și mărfuri.
Era evident că această activitate intensă nu se putea desfășura fără acordul lui Stalin, cel ce avea mai multe surse de informare și foarte mulți binevoitori. Uzinele lagărului socialist livrau din ce în ce mai mari cantități de armament și muniții de calitate, dar istoricii încă mai merg pe teza că înainte de 22 iunie 1941 Stalin n-a fost interesat de industria militară și a crezut orice cuvânt venit de la Adolf Hitler, dictator pentru care avea un profund respect și o cumplită frică în urma succeselor militare împotriva forțelor occidentale.
Mareșalul și colaboratorii n-au putut să uite totuși că dictatorul de la Kremlin se ocupa personal de producția de armament și de uzinele cu destinație specială. Mai mult. Chiar dacă un lider al unui imperiu vast are griji generale, Stalin se ocupa chiar de detalii și avea grijă să-i cunoască pe directorii de uzine, pe activiștii de partid din domeniul producției și chiar pe inginerii ce se ocupau de elaborarea planurilor pentru noi categorii de tehnică militară. Era deosebit de perseverent în ceea ce făcea și se întâlnea personal cu responsabilii din domeniu pentru a se realiza îndeplinirea planurilor și chiar depășirea acestora.
G. K. Jukov a avut grijă să mai camufleze din pregătirile de război în spatele unor cuvinte, dar au ieșit formulări care nu prea conving. Se vede o lipsă de coordonare între zisul autor și colaboratorii dornici de adevărul suprem. Stă scris că toate eforturile autorităților de la Moscova au fost făcute numai în cadrul unei economii de pace și statul sovietic era pașnic, nemilitarizat. Frumos pot unii intelectuali să folosească stiloul pentru a concepe falsuri uluitoare și lupta împotriva adevărului este permanentă prin spațiul rusesc. Adevărul este după cum vrea partidul și liderul suprem și se modifică în funcție de necesități.
Istoricii sunt vinovați de manipulare grosolană a trecutului și chiar au reușit să-l acuze pe organizatorul planurilor de război, cel ce nu avea somn până când nu afla că au fost pregătite noi loturi de tancuri, tunuri sau avioane. Trebuia să fie realizată cucerirea întregii planete și armamentul era deosebit de prețios. Trebuie să se termine cu astfel de acuzații elaborate în stil stalinist.