Producția de masă a cipurilor întruchipează un hipercapitalism extrem de avid de investiții, de cercetare și dezvoltare și de energie, în cadrul căruia Europa nu a găsit încă mijloacele de a concura, scrie „Le Monde” (Franța).
Microprocesoarele au rămas mult timp componente indispensabile, dar invizibile, care puteau fi produse departe, asamblate în altă parte și consumate pretutindeni. O succesiune de bulversări recente a modificat însă această percepție. Pandemia de CoViD, prin crearea unor rupturi de aprovizionare, a scos la iveală fragilitățile celor care nu stăpâneau lanțul de producție. Tensiunile sino-americane și irupția inteligenței artificiale au amplificat și mai mult rolul crucial jucat de acest mic pătrat de siliciu fin gravat, devenit o verigă strategică a geopoliticii mondiale, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Apărute în Statele Unite la începutul anilor 1960, cipurile ocupă astăzi un loc esențial în cursa tehnologică globală. Cărbunele a fost motorul revoluției industriale din secolul al XIX-lea, petrolul a susținut inovația și creșterea în secolul al XX-lea, iar microprocesoarele se află în centrul economiei secolului XXI. Ele reprezintă al treilea bun cel mai tranzacționat de pe planetă, după produsele petroliere și automobile, iar sectorul ar urma să-și dubleze dimensiunea până la sfârșitul deceniului, depășind 1.000 de miliarde de dolari. Nu mai este vorba doar de o industrie: este o armă strategică și un instrument diplomatic disputat cu înverșunare de Statele Unite, Taiwan și China, în special prin campionii lor respectivi, Nvidia, TSMC și Huawei.
Coreea de Sud și Japonia joacă roluri secundare. Cât despre Europa, veche putere industrială, dar actor rămas în urmă în domeniul digital, aceasta descoperă dureros că nu deține nici cheile, nici ritmul acestei curse tehnologice. Singurul atu al Vechiului Continent se rezumă la ASML, liderul mondial în fabricarea mașinilor de fotolitografie, esențiale pentru realizarea celor mai performante cipuri utilizate în IA. Însă, în producția de masă a microprocesoarelor de nouă generație și în controlul lanțului valoric, Europa rămâne marginalizată. Este o fragilitate periculoasă pentru suveranitatea sa, deoarece puterea economică a viitorului nu se poate baza pe producerea unor componente pe care alții le pot încetini, restricționa sau condiționa în funcție de alianțe și tensiuni internaționale.
Întârziere acumulată
Geopolitica microprocesoarelor oferă lecții crude europenilor. Ea se conturează în jurul unei zone geografice îndepărtate, Pacificul, și întruchipează un hipercapitalism extrem de lacom în investiții, cercetare și dezvoltare și energie, în cadrul căruia Europa nu a reușit încă să rivalizeze.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Întârzierea acumulată nu va fi recuperată printr-o presărare de subvenții, așa cum s-a întâmplat prea des într-un trecut recent. Regulamentul privind microprocesoarele, European Chips Act, adoptat în 2023 de Parlamentul European, merge în direcția bună pentru a garanta o parte din aprovizionările noastre. Dar răspunsul rămâne insuficient în fața Statelor Unite, care reacționează brutal și cu o desfășurare masivă de resurse, a Chinei, care replică cu ambiție și determinare, sau a Taiwanului, care a mizat pe o inteligență strategică pe termen lung. Europa, care dispune de resurse umane, tehnologice și financiare pentru a se reintegra în acest pluton, trebuie să se mobilizeze rapid. Însă, după ce a trăit în confortul dependenței, căutarea suveranității se anunță lungă și dureroasă.
This post was last modified on 23/12/2025 15:39 15:39