Germanii din sud-vestul ţării au marcat joi – prin distribuirea de trandafiri albi din hârtie, depunerea de coroane la memorialul lor şi organizarea unei expoziţii – împlinirea a 75-a de ani de la executarea, într-o închisoare din Munchen, a doi dintre cei mai cunoscuţi membri ai rezistenţei împotriva regimului nazist, fraţii Hans şi Sophie Scholl, relatează DPA.
Hans şi Sophie Scholl au fost ghilotinaţi pe 22 februarie 1943 de către regimul nazist în închisoarea Stadelheim din Munchen, conform agerpres.
Ei au fost consideraţi liderii mişcării de rezistenţă “Trandafirul alb”, care a distribuit manifeste care făceau apel la revoltă împotriva naziştilor şi a dictaturii lui Adolf Hitler şi a pictat pe ziduri graffiti anti-Hitler.
În total, naziştii au ucis şapte membri ai mişcării de rezistenţă “Trandafirul alb”.
Elevii de la liceul Hans şi Sophie Scholl din Ulm au distribuit trecătorilor trandafiri albi, iar primarul Iris Mann a depus o coroană de flori la memorialul care le este dedicat în Muensterplatz.
Municipalitatea din Forchtenberg, locul de naştere al lui Sophie Scholl, a organizat o expoziţie despre cei doi.
La câteva luni după executarea lor, în decembrie 1943, bombardierele britanice au lansat copii după cel de al şaselea manifest al “Trandafirului alb” deasupra oraşelor germane.
Potrivit unui amplu material al DPA dedicat celor doi eroi ai rezistenţei anti-naziste, cei doi au fost prinşi după luni de zile în care au aruncat manifeste şi au desenat sloganuri anti-Hitler, noaptea, pe zidurile din Munchen. După un proces de faţadă ei au fost condamnaţi la moarte şi excutaţi în aceeaşi zi.
Hans, 24 de ani, care a fost executat după sora lui de 21 de ani, a strigat înainte de a fi ucis câteva cuvinte care aveau să rămână în istorie: “Trăiască libertatea!”.
Soarta le-a fost pecetluită cu doar patru zile mai devreme, când au mers la Universitatea din Munchen – unde Hans studia medicina, iar Sophie biologia şi psihologia – cu o valiză cu manifeste. Era cel de al şasea manifest întocmit şi distribuit de “Trandafirul alb”.
“În numele întregii naţiuni germane cerem libertatea personală, cea mai preţioasă posesiune a germanilor, înapoi de la statul lui Adolf Hitler”, se menţionează în cel de al şaselea manifest.
Un om de serviciu, Jakob Schmid, i-a văzut pe cei doi aruncând manifestele de la o balustradă din foaierul clădirii universităţii şi a anunţat Gestapo-ul. Hans şi Sophie Scholl au fost arestaţi în aceeaşi zi, punând în mişcare ceea ce a devenit un lanţ de arestări.
Două zile mai târziu, un alt membru al “Trandafirului alb”, Christoph Probst, de 23 de ani, a fost arestat şi el de Gestapo. Probst, tată a trei copii, a fost executat în aceeaşi zi ca fraţii Scholl.
În următoarele câteva luni, naziştii au mai ucis alţi membri ai mişcării, Alexander Schmorell, Willi Graf şi Kurt Huber, un profesor care era autorul celui de al şaselea şi ultimul manifest.
Motivele pentru condamnarea lor la moarte au fost, potrivit înregistrărilor Gestapo-ului, acuzaţii precum cea de “subminare a apărării naţionale”.
Agenţii Gestapo i-au interogat pe cei doi zile în şir. Sophie şi-a recunoscut vina numai după ce a făcut acest lucru şi fratele ei. “Nu îmi regret acţiunile şi voi accepta consecinţele”, le-a spus ea celor care au interogat-o, Anton Mahler şi Robert Mohr.
În cartea “Flamme sein!” (Fii o flacără -n.r.), o biografie recent publicată a lui Hans Scholl şi grupului “Trandafirul alb”, teologul Robert Zoske susţine că cei doi au învăţat să militeze pentru o cauză dreaptă de la părinţii lor protestanţi. Tatăl lor a refuzat să lupte în Primul Război Mondial, în timpul căruia a îndeplinit rolul de asistent medical. Mama lor, Magdalene, a fost o infirmieră luterană care a depus un jurământ de sacrificiu.
Părinţii au primit permisiunea de a-şi vedea copiii cu puţin timp înainte de execuţie. Pledoariile pentru clemenţă au fost însă respinse.
