În întreaga lume se înregistrează o tendinţă de a contracara abuzurile liderilor care ajung în prim-planul media pentru abordarea lor dictatorială, a constatat organizaţia Human Rights Watch (HRW), care şi-a lansat joi la Berlin noua ediţie a raportului anual privind drepturile omului, potrivit agerpres.
Noutatea adusă de 2018 – anul la care se referă raportul 2019, un document cu 674 de pagini – constă nu în continuarea tendinţelor spre autocraţie, ci creşterea opoziţiei faţă de astfel de tendinţe, a subliniat directorul executiv al HRW, Kenneth Roth, în prefaţa raportului. Această opoziţie s-a manifestat în toate colţurile lumii, prin eforturile de a rezista atacurilor împotriva democraţiei în Europa, de a împiedica vărsări de sânge în Siria, de a-i aduce în faţa justiţiei pe vinovaţii epurării etnice împotriva comunităţii rohingya din Myanmar, de a pune capăt raidurilor coordonate de saudiţi care au ca victimă civili în Yemen sau prin demersurile vizând efectuarea unei anchete riguroase cu privire la asasinarea jurnalistului saudit disident Jamal Khashoggi.
Citește și : Franța: Reprimarea manifestaţiilor „vestelor galbene” alimentează resentimentele împotriva poliţiei şi guvernului
În Europa, notează HRW, lupta pentru drepturi s-a desfăşurat atât în stradă, cât şi la nivel instituţional. HRW menţionează situaţia din Ungaria, unde au avut loc proteste împotriva demersurilor premierului Viktor Orban de a închide Universitatea Central Europeană şi a adoptării aşa-zisei “legi a sclaviei”, care creşte numărul orelor de lucru suplimentare. La nivel instituţional, în septembrie, Parlamentul European i-a răspuns regimului din ce în ce mai autoritar al lui Orban votând în favoarea lansării unui proces care ar putea duce la sancţionarea politică a Ungariei, în baza articolului 7 al Tratatului Uniunii Europene, aminteşte HRW.
Raportul consemnează şi situaţia din Polonia, unde zeci de mii de polonezi au ieşit în stradă pentru a contesta încercările partidului aflat la putere, Lege şi Justiţie (PiS), de a submina independenţa justiţiei, iar ulterior Curtea de Justiţie a UE s-a pronunţat în favoarea judecătorilor Curţii Supreme poloneze trimişi la pensie anticipat de autorităţi, care au fost nevoite în cele din urmă să revină asupra deciziei.
UE şi unele dintre statele membre au dat dovadă de un remarcabil leadership în ce priveşte drepturile omului şi dincolo de graniţele Uniunii, notează HRW. Astfel, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Irlanda, alături de Canada, au luat iniţiativa pentru a asigura respingerea în Consiliul de Securitate al ONU a eforturilor Arabiei Saudite de a evita să fie investigată pentru presupuse crime de război în Yemen. În acelaşi timp, după asasinarea lui Khashoggi, Germania a interzis accesul a 18 oficiali saudiţi în spaţiul Schengen, iar Germania, Danemarca şi Finlanda au pus capăt vânzării de arme către regat, presiuni care se poate să fi contribuit la acceptarea de către coaliţia condusă de Arabia Saudită, în cadrul negocierilor sub egida ONU, a unui armistiţiu în jurul portului yemenit Hodeidah, un punct de acces de importanţă critică pentru populaţia Yemenului confruntată cu foametea.
Tot în UE, cancelarul german Angela Merkel şi ministrul său de externe Heiko Maas i-au criticat public pe preşedintele rus Vladimir Putin, preşedintele chinez Xi Jinping şi cel turc Recep Tayyip Erdogan pentru subminarea drepturilor omului şi eforturile de suprimare a opoziţiei politice, a militanţilor şi ziariştilor. HRW remarcă în acest context faptul că în următorii doi ani Germania va fi membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, ceea ce va fi un prilej pentru Berlin să conducă prin puterea exemplului.
Totuşi, notează organizaţia în secţiunea referitoare la UE, în pofida scăderii numărului de migranţi ajunşi la graniţele Uniunii, o serie de lideri populişti din statele blocului comunitar au încercat să exploateze chestiunea migraţiei pentru a alimenta temerile populaţiei şi pentru a-şi creşte cota în sondaje, iar poziţiile lor în privinţa migraţiei au subminat frecvent statutul moral al Uniunii.
Şi în SUA s-au manifestat tendinţele de contracarare a abuzurilor frizând autocraţia remarcate de HRW: preşedintele Donald Trump a încercat să-şi mobilizeze electoratul prezentând drept criză problema solicitanţilor de azil alungaţi din ţările lor din America Centrală din cauza violenţelor, dar Partidul Democrat, de opoziţie, a obţinut controlul asupra Camerei Reprezentanţilor, la alegerile de la jumătatea mandatului, respingând aceste încercări ale puterii de a se impune prin răspândirea fricii.
În alte părţi ale lumii au avut loc transferuri de putere care au reflectat preocupări legate de drepturile omului: astfel, alegătorii din Malaezia şi Maldive şi-au înlăturat liderii corupţi, premierul Armeniei a demisionat pe fondul unor proteste masive legate de corupţie, în Etiopia, un guvern cu un trecut încărcat cu abuzuri a fost înlocuit, la presiunile populaţiei, cu unul cu o impresionantă agendă reformistă, iar în Sri Lanka legislativul, justiţia şi publicul au zădărnicit un “puci constituţional” pus la cale de preşedinte şi predecesorul său.
Citește și : Silvio Berlusconi va candida în alegerile europene
Demersurile de contracarare a tendinţelor autocrate nu au însă peste tot succes, precizează HRW, care punctează că liderii autoritari încearcă să submineze democraţia prin demonizarea minorităţilor vulnerabile, pentru a-şi creşte susţinerea în rândul maselor, şi să slăbească controlul asupra puterii executive, inclusiv cel venit de regulă din partea unei justiţii independente, a unor media libere şi al unor grupuri civice puternice. Costul uman al unor astfel de eforturi poate fi enorm, cum s-a întâmplat în Venezuela, stat bogat în petrol în prezent pradă unei crize umanitare, în “războiul împotriva drogurilor” din Filipine însoţit de mii de asasinate extrajudiciare, sau în China, unde potrivit unor estimări credibile circa un milion de uiguri şi alte minorităţi musulmane au fost plasaţi în detenţie în mod arbitrar, menţionează Human Rights Watch.
HRW mai consemnează în ce priveşte China o accentuare a represiunii la cel mai ridicat nivel de la masacrul din 1989 din Piaţa Tiananmen, notând că s-a renunţat la limitarea numărului mandatelor prezidenţiale şi a crescut drastic nivelul de supraveghere a oamenilor obişnuiţi, iar autorităţile şi-au intensificat atacurile asupra libertăţii de exprimare, au reţinut ziarişti, au trimis în judecată militanţi, au întărit controlul ideologic asupra universităţilor şi au extins cenzura asupra internetului.
Raportul evocă în schimb între progresele din 2018 în privinţa drepturilor omului adoptarea în Consiliul de Securitate al ONU a unei rezoluţii-jalon, iniţiată în comun de Organizaţia Cooperării Islamice şi UE, privind crearea unui mecanism de colectare şi analizare a crimelor internaţionale comise în Myanmar începând din 2011. În plus, Consiliul de Securitate a reuşit să adopte pentru prima dată o rezoluţie care condamnă represiunile din Venezuela condusă de preşedintele Nicolas Maduro.
Human Rights Watch aminteşte şi de situaţia din Siria, menţionând că forţele guvernamentale susţinute de Rusia, Iran şi gruparea Hezbollah au reuşit să preia controlul în cea mai mare parte din ţară, iar presiunile europene asupra Rusiei au contribuit la evitarea unei băi de sânge care se prefigura în Idlib, în condiţiile în care alianţa militară siriano-rusă pregătea un bombardament care i-ar fi afectat pe cei trei milioane de civili din provincie. Preşedintele rus Vladimir Putin a acceptat un armistiţiu care continuă – deşi precar -, ceea ce arată că, oricât de complicată ar fi situaţia, o acţiune concertată la nivel internaţional poate salva vieţi, notează HRW.
România este menţionată în secţiunea referitoare la UE a raportului în legătură cu trei aspecte. La capitolul “Discriminare şi intoleranţă”, HRW aminteşte că în iunie 2018 CJUE a decis că soţii de acelaşi sex ai cetăţenilor UE au dreptul la liberă circulaţie în orice stat membru al Uniunii, chiar dacă legislaţia privind căsătoriile din respectivul stat membru (în cazul prezent România) nu autorizează căsătoriile între persoane de acelaşi sex. La capitolul “Statul de drept”, HRW menţionează că Parlamentul European a adoptat în noiembrie o rezoluţie în care îşi exprimă preocuparea faţă de reformele legislative din România care subminează independenţa justiţiei şi pun în pericol funcţionarea ONG-urilor, iar la capitolul “Terorism şi contraterorism” consemnează că în mai Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Lituania şi România pentru complicitate în programul CIA de tortură şi detenţii secrete din anii 2000.
