Un studiu recent arată că ADN-ul moștenit de la omul de Neanderthal poate provoca o afecțiune neurologică cunoscută sub numele de Malformația Arnold-Chiari de tip I (CM-I), în care o parte a creierului (cerebelul) pătrunde prin baza craniului în canalul spinal. Afecțiunea, care provoacă dureri de cap, amețeli, dureri de gât și, în cazuri grave, chiar moarte, ar putea afecta până la 1% din populație — mult mai mult decât se credea anterior.
CM-I apare atunci când osul occipital din partea din spate a craniului este mai mic decât în mod normal și nu poate găzdui în mod adecvat creierul. Acest lucru determină coborârea cerebelului în jos, prin foramen magnum (deschiderea mare de la baza craniului). Deși cauza anatomică este cunoscută, originile evolutive ale bolii au fost neclare.
Cercetătorii au analizat, cu ajutorul scanărilor CT 3D și a analizei morfometrice geometrice, 103 cranii umane moderne — 46 aparținând unor persoane cu CM-I și 57 fără afecțiune. Acestea au fost comparate apoi cu fosile craniene ale unor specii umane dispărute, precum Homo erectus, Homo heidelbergensis, Homo neanderthalensis (neandertalienii) și oameni timpurii Homo sapiens.
Rezultatele au arătat că persoanele cu CM-I aveau cranii mai asemănătoare cu cele ale neanderthalienilor, în contrast cu cele ale persoanelor sănătoase. Diferențele majore includeau o boltă craniană mai joasă și o poziție mai anterioară a foramen magnum-ului. Craniile de Homo erectus și Homo heidelbergensis semănau mai mult cu cele ale persoanelor fără CM-I, astfel încât ipoteza s-a concentrat pe ADN-ul neanderthalian ca sursă principală.
„Acest lucru validează ceea ce numim acum Ipoteza de Introgresie Neanderthaliană,” a explicat dr. Plomp. Profesorul Collard a adăugat pentru Live Science: „Dacă viitoarele cercetări confirmă legătura dintre genele neanderthaliene și această tulburare, ar putea avea sens ca testarea acestor gene să fie inclusă în evaluările medicale ale copiilor mici.”
Teoria că încrucișările dintre oameni moderni și specii arhaice ar putea duce la incompatibilități anatomice a fost propusă prima dată în 2013 de dr. Yvens Barbosa Fernandes, de la Universitatea de Stat din Campinas. Acesta susținea că creierul modern uman, de formă rotunjită, nu s-ar potrivi bine într-un craniu alungit influențat de ADN-ul arhaic — în special de la neandertalieni, care aveau cranii mai lungi și înguste.
Deși studiul susține puternic originea neanderthaliană a CM-I, autorii subliniază că dimensiunea redusă a eșantionului fosil reprezintă o limitare. Ei sugerează ca cercetările viitoare să exploreze dacă diferențele craniene legate de CM-I apar devreme în viață și cum interacționează forma creierului cu structura craniană la persoanele afectate.
Chiar și așa, studiul marchează un progres important în înțelegerea CM-I. El a identificat noi trăsături anatomice asociate cu această afecțiune — rezultate posibile datorită tehnologiilor moderne de analiză 3D a formei craniului.
This post was last modified on 28/07/2025 14:00 14:00
