General History
Împlinirea a 25 de ani de la moartea fostului preşedinte francez Francois Mitterand, care a condus Franţa între 1981 şi 1995, a constituit un prilej pentru evocarea importanţei reformelor aplicate în ţară sub preşedinţia sa, scrie agerpres.
La 8 ianuarie 1996, Francois Mitterand, primul preşedinte de stânga sub cea de-a V-a Republică (în vigoare din 1958) s-a stins din viaţă la vârsta de 79 de ani, în urma unui cancer, pe care l-a ţinut secret, la opt luni după ce părăsise funcţia.
Citește și : Vaccinul AstraZeneca/Oxford ar putea fi aprobat în UE la sfârșitul acestei luni
Astfel, actualul şef al statului francez Emmanuel Macron a subliniat într-o postare pe Twitter două realizări majore ale lui Mitterand, cele mai importante – în opinia sa – abolirea pedepsei cu moartea şi angajamentul său european. ‘Să nu uităm niciodată cuvintele sale: naţionalismul înseamnă război’, a menţionat Macron, înainte de a se alătura participanţilor la o ceremonie comemorativă în memoria lui Mitterand la cimitirul Jarnac (sud-vest), unde este înhumat fostul preşedinte, relatează AFP.
‘De la Mitterand rămân reformele: abolirea pedepsei cu moartea, descentralizarea, eliberarea audiovizualului, legile privind cuceririle sociale – săptămâna de lucru de 39 de ore, pensionarea la 60 de ani, a 5-a săptămână de concediu plătit’, a evocat la rândul său Francois Hollande, al doilea preşedinte socialist la conducerea Franţei (2012-2017).
O figură-cheie a mişcării socialiste în a doua jumătate a secolului al XX-lea, cel care a refondat Partidul Socialist în 1971 şi a adus stânga la putere în 1981, stârneşte în continuare admiraţie şi recunoaştere în rândul susţinătorilor săi.
Dar dincolo de nostalgie, această figură marcantă a istoriei franceze a fost de asemenea un personaj controversat, în special din cauza relaţiei sale ambigue cu extrema dreaptă.
Între altele, legăturile sale de amiciţie încă din tinereţe cu Rene Bousquet, care a fost şeful poliţiei sub regimul instalat la Vichy (în centrul Franţei) şi a colaborat cu naziştii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind responsabil în acea calitate de deportarea a zeci de mii de evrei.
Într-o anchetă publicată în 1994, trei jurnalişti îl acuzau de favorizarea ascensiunii Frontului Naţional (extrema dreaptă), de iertarea generalilor pucişti în Algeria, cu puţin timp înainte de independenţa acesteia.
A fost de asemenea o personalitate puţin convenţională: în 1994, Franţa descoperea surprinsă existenţa unei fiice ascunse, născută dintr-o legătură între fostul preşedinte şi Anne Pingeot, care a durat 30 de ani.
Citește și : Pandemia a diminuat penetrarea granițelor UE
Cu toate acestea, moştenirea sa politică prevalează asupra polemicilor, întrucât în Franţa şi în străinătate este omagiat un ‘om de stat’ şi ‘curajul său’ în faţa bolii.
La zece ani după strângerea de mână cu Francois Mitterand la Verdun (nord-est), unde armatele germană şi franceză s-au confruntat în timpul Primului Război Mondial, cancelarul Helmut Kohl, emoţionat, îşi exprima regretul pentru ‘un prieten fidel’, aminteşte AFP.