Autoritățile de la Kiev și liderii internaționali vorbesc despre o apropiată contraofensivă a Ucrainei. Între timp, Republica Moldova se pregătește de un eveniment important – Summit-ul Comunității Politice Europene, scrie DEUTSCHE WELLE, potrivit RADOR.
DW a realizat un interviu cu Leo Litra, cercetător în cadrul Centrului Noua Europă de la Kiev, cu care a discutat despre ultimele evenimente din Ucraina, relațiile dintre Chișinău și Kiev, dar și despre rezultatele așteptate la Summit și pericolele din regiunea transnistreană.
DW: Se tot vorbește pe larg despre o posibilă operațiune de contraatac a Ucrainei. Va fi aceasta o cotitură în cadrul războiului, care va duce la finalizarea acestuia?
Leonid Litra: În Ucraina, în general, se încearcă să nu se vorbească prea mult despre această contraofensivă, pentru că pentru Ucraina, ca și pentru partenerii externi, este foarte important ca această operațiune să fie una de succes. Ucraina își dorește ca în urma contraofensivei să întoarcă controlul asupra celei mai mari părți a teritoriului, care este acum ocupat. Eu văd undeva diferențe între analizele din Occident și cele din Ucraina față de această operațiune. În Occident se vorbește despre faptul că Ucraina are, într-un fel, ultima șansă. Aceasta mi se pare puțin incorect pentru că în Ucraina această contraofensivă nu este văzută ca ultima șansă pentru a-și recupera teritoriile. Aceasta înseamnă că există deja mai puțină răbdare în Occident față de acest război și tot mai mulți își doresc ca Ucraina și Rusia să se așeze la masa de negocieri. Dar mie mi se pare că noi suntem în momentul în care acest lucru pare puțin probabil. Ambele părți sunt încă destul de puternice și în Ucraina există o solicitare mare din partea populației ca să fie înfăptuită justiția pentru cei vinovați de acest război. În acest moment, îmi este foarte greu să-mi imaginez cum ar putea negocia Zelenski cu Putin.
Cum apreciați relațiile moldo-ucrainene din ultimul an?
Am avut niște oscilații în relațiile bilaterale. La începutul războiului, Republica Moldova a fost mai timidă în a face anumite afirmații și asta a creat niște confuzii, dar cred că este explicabil acest comportament. Eu cred că și în Republica Moldova autoritățile se așteptau ca acest război să se extindă și pe teritoriu său. Din această cauză, Chișinăul încerca să caute cea mai bună reacție la ceea ce se întâmplă. Deși Moldova a condamnat acest război, este adevărat că a devenit mult mai vocală mai târziu. În acest moment însă, putem vorbi despre relații destul de bune între Chișinău și Kiev. Eu cred că noi avem destul de multe dosare complicate în această relație, care din cauza războiului au fost lăsate pentru perioada post-război.
La începutul lunii iulie la Chișinău va avea loc un eveniment important – Summit-ul Comunității Politice Europene. Ce importanță are acesta pentru Republica Moldova și la ce rezultate să ne așteptăm?
N-o să greșesc dacă o să spun că acest eveniment este cel mai mare eveniment politic de talie internațională, găzduit de Republica Moldova vreodata. Pentru Chișinău acest eveniment poate aduce foarte multe beneficii. De multe ori toată atenția marilor puteri este îndreptată spre Ucraina sau spre alte subiecte, iar Moldova rămâne în umbră. Astfel, acest eveniment va avea un impact foarte mare asupra poziționării Republicii Moldova în contextul internațional și va atrage mai mult atenția faţă de problemele regionale, inclusiv la dosarul Transnistrean, refugiații din Ucraina, conexiunile și coridoarele pentru mărfuri etc. Dacă e să facem o paralelă cu Summit-ul CPE de la Praga de anul trecut, am văzut că acolo au fost discutate subiecte importante, cum ar fi securitatea energetică. Cred că și în Republica Moldova se va discuta acest subiect. Eu cred că Moldova va câștiga foarte mult de pe urma acestui Summit, mai ales în contextul în care, odată cu avansarea pe calea integrării europene, Moldova va trebui din ce în ce mai des să găzduiască evenimente de asemenea anvergură.
În contextul acestui eveniment, dar și al discuțiilor tot mai aprinse privind sporirea capacităților de apărare ale Republicii Moldova, ar trebui guvernarea de la Chișinău să insiste pe asigurarea cu sisteme de apărare anti-aeriene?
Moldova a întârziat foarte mult cu aceste demersuri. Eu nu vorbesc de actuala guvernare, ci de toate guvernele care spuneau că „noi suntem un stat neutru și este îndeajuns ca să nu fim atinși de nimeni”, ceea ce nu este adevărat. Situația pe care o avem acum în Ucraina sau în alte țări arată că neutralitatea trebuie să fie înarmată. În Moldova s-a ajuns la această concluzie cu întârziere și cred că Moldova a făcut solicitări către partenerii externi ca să facă achiziții sau să fie donate anumite sisteme de apărare anti-aeriană foarte târziu. Din câte înțeleg eu, noi suntem departe de acest obiectiv, pentru că, în primul rând, financiar este o problemă. Moldova nu dispune de acești bani și trebuie să identifice resurse cu ajutorul partenerilor. Eu știu că Moldova ar putea să aibă în curând un radar, care să detecteze obiectele care survolează spațiul aerian fără permisiunea autorităților. Dar, mai este nevoie și de sisteme care vor fi capabile să distrugă aceste ținte. Aici suntem și mai departe, pentru că în acest moment există un deficit mare pe această piață, iar toate mijloacele, care sunt identificate, sunt direcționate prioritar spre Ucraina. Acesta este un lucru firesc, pentru că dacă Ucraina va reuși să doboare toate rachetele lansate de ruși, atunci ele nu vor ajunge în Moldova. Totuși, pe termen mediu, trebuie să fim foarte insistenți ca să obținem rezultate, pentru că astfel de obiective sunt rezultatul unor planificări multi-anuale.
Moldova și Ucraina au depus cerere de aderare la UE. Când credeți că va fi posibil ca aceste două state să devină membre? Ar avea cineva prioritate? Care ar fi impedimentele?
Este foarte greu să faci pronosticuri când aceste state pot să adere. Teoretic vorbind, un stat poate adera la UE în șapte ani dacă procesul de negocieri are loc fără întreruperi. Dar, experiența din Balcani arată că uneori este nevoie de șapte ani doar ca să începi negocierile. Din această cauză, foarte mult va depinde de doi factori. Primul este cât de mult Republica Moldova va fi gata pentru aderare. Acum vedem că Moldova are foarte multe de făcut. Aceasta relevă și raportul publicat de Comisia Europeană în baza chestionarului de evaluare, care arată că suntem gata doar la unu sau două capitole pe care le putem închide provizoriu. Astfel, declarațiile pe care le auzim, mai ales in Ucraina, că în doi ani vom adera la UE nu corespund cu realitatea. Un al doilea factor este cât sunt de pregătite statele UE ca să accepte aderarea unei noi țări. Uneori pot exista state care sunt gata de aderare, dar procesul este blocat politic. Am văzut asemenea lucruri în Balcani. Din păcate, vreau să constat că procesul de aderare este bazat, pe de o parte, pe reforme și implementarea agendei europene, dar, pe de altă parte, nu este întotdeauna bazat pe merit. Uneori lucrurile pot avea o conotație politică în direcția pozitivă. De aceea, eu cred că în 2030 teoretic ar fi posibilă aderarea Republicii Moldova, dar practic va fi foarte greu ca asta sa se intâmple.
În Transnistria de ceva timp e liniște. Mai reprezintă un pericol această regiune pentru securitate? Ar trebui Guvernul moldovean să fie mai activ și să pornească procesele de soluționare a conflictului înghețat?
Este clar că orice entitate nerecunoscută, în care există armament și este controlată de un stat agresor, potențial prezintă un pericol. Mie îmi este destul de greu să spun cât de mare este acest pericol la momentul actual, pentru că există foarte puțin acces în regiune și avem foarte puține date de acolo. Știu că atunci când Rusia a atacat Ucraina a fost o încercare de a recruta personal din regiunea transnistreană, care a eșuat. Aceasta înseamnă că în regiune lumea înțelege foarte bine, deși nu vrea să recunoască, ceea ce se întâmplă. În al doilea rând, autoritățile nerecunoscute de acolo nu își doresc implicarea în război, pentru că înțeleg foarte bine care pot fi consecințele, chair daca ultimul cuvânt de spus il va avea Kremlinul. Eu cred că în Moldova nu se dorește lichidarea acestui regim separatist printr-un conflict armat. De asemenea, cred că Moldova va avea probleme cu integrarea acestei regiuni, pentru că dacă admitem teoretic că regiunea va fi deconectată de la gazul rusesc, care este acum gratuit pentru ei, atunci vom avea o problemă foarte serioasă. În primul rând, va trebui să asigurăm această regiune financiar. În al doilea rând, să nu uităm că în acest moment regiunea este întreținută din banii care sunt plătiți de Moldova pentru energia cumpărată de la centrala electrică la de Cuciurgan, care folosește gazul rusesc. Îmi vine greu să-mi imaginez cam câte săptămâni va putea exista acest regim dacă nu va avea gaz și nu va exporta energie electrică. Aici întrebarea principală pentru autoritățile de la Chișinău este cum și cu ce vor reacționa la această provocare, pentru că Moldova deocamdată are puține resurse și foarte mult va depinde de ajutorul partenerilor externi, pe care sper că îl vom avea.