Energia a fost întotdeauna o armă geopolitică cheie. Între China lui Xi Jinping, care se consideră lider mondial în tranziția energetică, și Statele Unite ale lui Trump, campioane ale combustibililor fosili, și în ajunul COP 30, ce poate face Europa?
„Le Nouvel Observateur” (Franța) relatează că Noul Mare Zid va fi alimentat cu energie solară. În deșertul arzător Kubuqi din Mongolia Interioară, conglomeratele chineze instalează cea mai puternică centrală fotovoltaică din lume: un ocean de panouri solare cu o lățime de 5 kilometri și o lungime de 400 de kilometri. Această cantitate va fi suficientă pentru a alimenta cu energie electrică megalopolisul Beijing și cei 21 de milioane de locuitori ai săi până în 2030. Inițiative conduse de stat, investiții colosale și infrastructură monumentală… Aceasta este „calea chinezească” către energia regenerabilă, menită să reducă emisiile de CO2 și să limiteze încălzirea globală antropogenă. ”China își propune să își reducă emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 7% până la 10% până în 2035”, promite președintele Xi Jinping, care se va prezenta la COP30, între 10 și 21 noiembrie, ca lider mondial în tranziția energetică, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Acest lucru nu are nicio legătură cu reaua-credință a lui Donald Trump, președintele SUA care consideră schimbările climatice „cea mai mare escrocherie din lume”, își scutește țara de eforturile internaționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și îi dă industriei de petrol și gaze mână liberă să „foreze după bunul plac”. Șeful industriei combustibililor fosili nu va trimite niciun reprezentant la COP30. Este o undă verde explicită pentru marile companii de extracție: cele 422 de proiecte identificate la nivel mondial de ONG-uri sunt tot atâtea „bombe cu carbon” care ruinează ultimele șanse de a limita încălzirea sub 2°C, așa cum s-au angajat acum zece ani cele 194 de state semnatare ale Acordului de la Paris. Singura excepție de la exploatarea nestăvilită a aurului negru: Trump sancționează acum exporturile în creștere vertiginoasă de țiței și gaze din Rusia lui Putin, care își finanțează astfel pe ascuns războiul din Ucraina.
În acest peisaj geostrategic în care controlul energiei conferă putere, ce poate face Europa? Cu siguranță, modelul chinezesc, renumit pentru combinarea virtuților planificării și concurenței, este din ce în ce mai atractiv pentru experți și grupurile de reflecție. Însă alinierea la acest capitalism de stat în rapidă ecologizare ar fi periculoasă, ca să spunem așa. Tranziția energetică de tip chinezesc este doar fața atractivă a unui autoritarism politic bazat pe controlul social digital total. Aceasta maschează o dependență de cărbune care riscă să persiste mult timp în industria grea. Și mai presus de toate apare ca o armă de dominație în masă. În căutarea de noi piețe, sectorul chinezesc al energiei regenerabile inundă deja piața europeană.
Să te bazezi pe agentul de vânzări al lui Trump, care insistă asupra consumului gazelor sale naturale lichefiate pentru a compensa închiderea conductelor rusești, ar fi o altă greșeală tragică. Cât timp va rămâne principala putere mondială prizonieră a scepticismului climatic al președintelui său? În ciuda reducerilor impuse de guvernul federal bugetelor de cercetare, companiile americane de tehnologie curată continuă tranziția. Jumătate din producția de energie a Californiei, un pionier în acest domeniu, e deja decarbonizată.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Prinsă într-un cerc vicios, Europa trebuie să urmeze o cale independentă. Trebuie să își mențină angajamentul de a atinge neutralitatea carbonică până în 2050, protejându-și în același timp piața internă de afluxul de panouri solare, turbine eoliene, baterii și mașini electrice fabricate în China. Producătorii auto, temându-se că vor trebui să elimine 75.000 de locuri de muncă până în 2035, îndeamnă Comisia Europeană să impună tarife vamale importurilor de vehicule chinezești pentru a forța companiile să producă și să asambleze pe continent. Mai ușor de spus decât de făcut. Guvernul olandez, care a recâștigat controlul asupra Nexperia, care furnizează 49% din componentele electronice utilizate în industria auto europeană, acum sub proprietate chineză, a fost amenințat cu un embargou de către Beijing. Această măsură de represalii, acum evitată, risca să aducă întregul sector într-un impas. Lupta împotriva dragonului se anunță aprigă.
