Rețelele de adăposturi civile din Europa sunt învechite. Inspecțiile efectuate după un atac cu drone asupra unei baze britanice din Cipru au relevat numeroase adăposturi inutilizabile, reaprinzând dezbaterea privind protecția civilă și rolul limitat al UE, transmite EURONEWS, potrivit stiripesurse.ro.
După ce în ultimele zile o dronă suspectată că ar fi de fabricație iraniană a lovit o bază britanică din Akrotiri, Cipru, o serie de inspecții au constatat că aproximativ 200 din cele 2.500 de adăposturi civile existente pe insulă sunt inutilizabile. Au fost descoperite garaje încuiate, subsoluri folosite pentru depozitare și camere pline de deșeuri. Unele locații listate în aplicația SafeCY nici măcar nu au putut fi localizate.
Citeşte şi: O dronă rusească a violat spaţiul aerian al Moldovei – Stiripesurse.md
Pentru a accelera verificările, au fost mobilizate echipe specializate, inclusiv ingineri civili de la Ministerul de Interne și personal din diverse agenții. Inspecțiile au început pe 1 martie, urmate două zile mai târziu de instrucțiuni pentru curățarea adăposturilor.
Cazul Ciprului, probabil, nu este unul izolat; dimpotrivă, el evidențiază o problemă la nivel continental. Rețelele de adăposturi civile înființate în timpul Războiului Rece s-au deteriorat, iar Uniunea Europeană nu are autoritate directă pentru a aborda problema.
Ce poate și ce nu poate face Uniunea Europeană în privința adăposturilor civile
În conformitate cu articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, responsabilitatea pentru protecția civilă revine fiecărui stat membru. UE poate oferi doar asistență sau coordonare. Nu poate impune construirea de adăposturi, nu poate finanța crearea de buncăre şi nici nu poate stabili cerințele tehnice. Principiul subsidiarității lasă Bruxelles-ului puțină autoritate în această chestiune, cu excepția cazului în care toți membrii sunt de acord să modifice tratatul.
Ceea ce UE poate controla este capacitatea sa de răspuns în caz de urgență. Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (UCPM), care funcționează prin intermediul Centrului de coordonare a răspunsului în caz de urgență, permite statelor membre să solicite asistență atunci când capacitatea națională este suprasolicitată. Sistemul european „rescEU”, un stoc de adăposturi temporare care pot fi desfășurate în toată țara, poate fi mobilizat în situaţii de necesitate.
Ce oferă sistemul rescEU și cât costă?
UE a cheltuit peste 196 de milioane de euro pentru aceste adăposturi, în șase state membre, pentru perioada 2021-2027. Suedia deține cea mai mare rezervă: 40,4 milioane de euro în stocuri finanțate de Bruxelles, capabile să găzduiască 36.000 de persoane, inclusiv unități de iernare cu toalete și dușuri, depozitate în Vålberg și Kristinehamn și gestionate de Agenția Suedeză pentru Situații Civile de Urgență.
Polonia construiește șase „orașe container” desfășurabile, fiecare dintre ele putând fi asamblat în 10-14 zile, la un cost de 35,5 milioane de euro. Croația, Slovenia, Spania și România dispun şi ele de stocuri.
Fiecare stat membru, inclusiv Cipru, poate solicita aceste rezerve prin intermediul EUCP, UE acoperind până la 100% din costurile de transport și logistică. Acestea sunt însă unități modulare, corturi și tabere prefabricate. Prin urmare, reprezintă infrastructură pentru gestionarea evacuărilor şi nu buncăre de apărare civilă rezistente la bombe sau rachete.
Ciprul ar putea solicita să găzduiască propria rezervă rescEU, urmând modelul suedez şi utilizând finanțare europeană în locul resurselor naționale. Până în prezent, însă, nu a fost depusă nicio astfel de cerere.
Lecții învățate de la Ucraina
Cel mai semnificativ test al capacității UE de a oferi adăpost de urgență a avut loc după invazia Rusiei în Ucraina în 2022.
Prin intermediul EUCP, Bruxelles-ul a furnizat peste 140.000 de tone de ajutoare în valoare totală de 796 de milioane de euro. Asistența specifică pentru locuințe s-a ridicat la 62,3 milioane de euro, inclusiv peste 3.000 de unități de locuințe prefabricate pentru 30.000 de persoane, 16.000 de paturi și milioane de pături și corturi. Proviziile au trecut prin centrele logistice din Polonia și România înainte de a ajunge în regiunile din prima linie, inclusiv la Harkov, Donețk și Zaporojie, care au primit aproximativ 50-60% din provizii.
Operațiunea a confirmat capacitatea UE de a se mobiliza rapid și la scară largă, însă a evidențiat și limitele acesteia. Stațiile de metrou și adăposturile antiaeriane au fost construite și finanțate la nivel național; UE oferind ajutor persoanelor strămutate şi nu protecție celor care se refugiau acolo.
Diferențe mari între țările europene
Decalajul dintre statele membre ale UE în ceea ce privește adăposturile civile este mare. Finlanda gestionează 50.500 de situri care acoperă 85% din cei 5,5 milioane de locuitori ai săi, urmând o doctrină de apărare totală cu subsoluri cu dublă utilizare și clădiri publice integrate în rețea. Țările nordice și baltice sunt cele mai bine pregătite, Estonia și Letonia integrând, de asemenea, școli și spitale.
Germania are mai puțin de 600 de buncăre funcționale, care acoperă aproximativ 0,5% din populație. Guvernul federal a anunțat planuri de a investi până la 30 de miliarde de euro pentru a crea până în 2030 o capacitate pentru 1 milion de oameni, un program care se află încă în faza inițială de licitație.
Olanda nu are aproape nicio capacitate funcțională de adăposturi și nu a fost anunțat niciun program de recuperare. Franța, Italia și Spania au o acoperire minimă, planificarea situațiilor de urgență concentrându-se în principal pe dezastre naturale şi nu pe amenințări militare.
Cipru și-a început programul de construcție de adăposturi în 1999, reutilizând spațiile subterane existente în loc să construiască altele noi. Guvernul elaborează acum o lege care să impună instalarea adăposturilor în subsolurile noilor clădiri rezidențiale, oferind dezvoltatorilor privați stimulente pentru construcții.
Ce influență are Bruxelles-ul?
Așa cum s-a menționat însă, fără o modificare a tratatului, nu este posibil să se stabilească standarde obligatorii la nivelul UE. Bruxelles-ul poate, însă, utiliza anumite instrumente „politice”.
Fondul de prevenire și pregătire al UE, în valoare de 1,26 miliarde de euro, sprijină evaluările naționale ale riscurilor, auditurile adăposturilor și exercițiile transfrontaliere. Mecanismele de evaluare inter pares ar putea contribui la extinderea modelului finlandez în alte state. După o criză, fondurile de coeziune pot fi utilizate pentru îmbunătățirea adăposturilor în cadrul clauzei de solidaritate.
UE nu a lansat încă niciun program specific pentru infrastructura care servește drept adăposturi civile permanente în statele membre. Și în cadrul ciclurilor actuale de finanțare ale Mecanismului de Protecție Civilă, nu au fost identificate granturi specifice pentru pregătirea Ciprului.
