Anul trecut, atunci când Israelul s-a ciocnit cu Iranul, cele două țări au luptat pentru scurtă vreme, cu răbufniri care au durat doar câteva ore, iar ambele părți au căutat căi care să permită o dezamorsare a tensiunilor, scrie THE NEW YORK TIMES, potrivit stiripesurse.ro.
Vineri, după ce Israelul și-a lansat noile atacuri, ambele țări au declarat că vor continua atâta timp cât va fi necesar, lărgindu-și obiectivul atacurilor și provocând asfel pierderi mai multe din partea ambelor țări. De această dată, conflictul pare să dureze cel puțin o săptămână, atât Israelul, cât și Iranul neluând în seamă niște căi spre detensionarea conflictului.
Citeşte şi: Ce este de știut în privința atacurilor Israelului și a ripostei Iranului – Stiripesurse.md
Israelul pare îndreptățit să continue până când programul Iranului vizând uraniul îmbogățit să ajungă să fie distrus fie prin forță, fie prin reluarea negocierilor. Totuși, Iranul nu a dat semne că ar dori să pună capăt îmbogățirii uraniului – un proces crucial în vederea producerii unei bombe nucleare -, iar Israelul nu dispune de o capacitate cunoscută vizând distrugerea unui important centru de îmbogățire, adânc ascuns în subteran.
“Ne aflăm mai degrabă la o distanță de săptămâni decât de zile pentru a pune capăt acestei situații”, a declarat Daniel B. Shapiro, cel care, până în luna ianuarie, a coordonat relațiile din Orientul Mijlociu în cadrul Pentagonului.
“Israelul va continua până când, în vreun fel sau altul, Iranul își va opri capacitatea de îmbogățre a uraniului”- a mai adăugat Shapiro, care acum e membru al Consiliului Atlantic – un institut de cercetări din Washington. “Acum este clar că, dacă Israelul lasă situația nerezolvată, campania sa va eșua”.
Deși Israelul a lovit cu ușurință principala instalație de îmbogățire a uraniului din Natanz, aflată în centrul țării, acesta nu dispune de bombele “bunker-buster” necesare pentru a distruge niște locații mai mici, săpate în munții din apropiere de Fardo, o localitate din nordul Iranului. Oficialii israelieni speră ca atacurile lor asupra altor ținte – precum importanți șefi de armată, specialiști în domeniul nuclear sau capacități ale industriei energetice – să provoace suficiente pagube pentru a încuraja Iranul să pună de bună voie capăt operațiunilor din Fardo.
Deocamdată, Iranul pare să se afle departe de o asemenea capitulare, chiar dacă Israelul a demonstrat o dominație crescândă asupra spațiului aerian iranian, după cum afirmă Sanam Vakil, cea care coordonează studiile din Orientul Mijlociu la Chatham House, un institut de cercetări din Londra. Deși Israelul speră să-i grăbească prăbușirea, guvernul iranian își păstrează controlul deplin asupta Iranului, dispunând încă de stocuri suficiente de rachete balistice, chiar dacă Israelul i-a mai redus din capacitatea de ale mai și lansa.
„În prezent, nu văd nicio intenție din partea Teheranului – nu sunt fluturate steaguri albe”, spune Dr. Vakil. „Este greu de văzut Iranul dând înapoi în privința drepturilor sale vizând îmbogățirea uraniului, iar programul Iranului pare să fie încă în funcțiune, ca stat, Iranul rămânând intact”, a mai adăugat ea. „Obiectivul lor este acela de a supraviețui, de a provoca pagube și de a-și demonstra tenacitatea”.
Multe lucruri depind de reacția președintelui Trump. Spre deosebire de Israel, Statele Unite dispun de muniții și de niște avioane capabile să distrugă Fardo. O serie de analiști, precum Shapiro, afirmă că Trump s-ar putea gândi la o asemenea opțiune în cazul în care Iranul alege o accelerare a eforturilor sale de a produce o bombă nucleară în loc să ajungă la un compromis.
„Pentru Trump, asta ar însemna o decizie importantă, el gândindu-se dacă Statele Unite ar trebui să intervină”, mai spune Shapiro.
S-ar putea totodată ca, acum, lui Trump să îi fie mai ușor să intervină fără consecințe serioase în materie de securitate, având în vedere că atacurile Israelului au prejudiciat deja capacitatea de apărare a Iranului.
Alții spun că Trump ar fi mai degrabă tentat să evite o confruntare directă cu Iranul, ca să evite ca armata iraniană să își îndepărteze atacurile de Israel, concentrându-se asupra altor obiective și asupra personalului american din Orientul Mijlociu, reducând astfel marja de manevră a lui Trump.
Începând de vineri, Iranul a evitat să ofere un pretext pentru implicarea SUA, evitând totodată să atace și alți aliați ai SUA din zonă, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
Începând de vineri, declarațiile președintelui au dat de înțeles că actuala sa preferință este aceea de a profita de avansul armatei Israelului ca punct de pornire a unor noi tratative cu Teheranul.
Luni de zile, Trump s-a tot gândit la negocierile cu Iranul, sperând ca Teheranul să accepte să pună capăt programului său de uraniu îmbogățit fără vreo intervenție militară a Israelului.
Aceste tratative s-au blocat după ce Iranul a refuzat să dea înapoi. În declarații făcute la sfârșitul săptămânii trecute, Trump a dat de înțeles că Iranul, lovit de atacurile Israelului, ar putea, în sfârșit, să ajungă la un compromis la care nu se aderase anterior. Drept rezultat, o serie de analiști au spus că s-ar putea ca Trump să exercite presiuni asupra Israelului pentru a-l convinge să-și oprească atacurile – când și dacă el va considera că Iranul a devenit ceva mai maleabil.
“Totul se va încheia atunci când Trump va lua o decizie, iar asta s-ar putea întâmpla atunci când el va considera că Iranul e dispus la un compromis”, a declarat Yoel Guzansky, expert în probleme iraniene la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv.
Potrivit experților, o atare schimbare de situație are și un precedent istoric, chiar dacă, deocamdată, este puțin probabilă.
La sfârșitul războiului dintre Iran și Irak, liderii iranieni au mai făcut un asemenea compromis neașteptat în anii 1980, potrivit afirmațiilor lui Meir Javedanfar, care predă studii legate de Iran la Universitatea Reichman din Tel Aviv. „După ce a respins numeroase oferte legate de încheirea războiului, în cele din urmă, Ayatollahul Khomeini a acceptat un acord, având în vedere că prețul războiului devenise mult prea mare”, a mai amintit dr. Javedanfar. „Khomeini a făcut atunci o schimbare de 180 de grade”, a spus el. „Israelul speră ca asta să se întâmple din nou”.
Dar istoria mai dă de înțeles că toate acestea ar mai necesita un anume timp. Acordului care a pus capăt războiului dintre Iran și Irak i-au trebuit opt ani ca să poată fi încheiat.
This post was last modified on 17/06/2025 22:53 22:53