În acest weekend în Rusia nu a avut loc nici un fel de scrutin. Nu a avut loc nici un fel de campanie electorală. Nu a avut loc nici un fel de dezbatere, ceea ce nu este deloc surprinzător, fiindcă în Rusia nu există vreo chestiune care să poată fi dezbătută. Mai presus de orice, nu a existat vreun candidat real, cu excepția unuia: președintele Rusiei, Vladimir Putin, omul care tocmai și-a început al cincilea mandat, neconstituțional, în aceeași funcție, scrie THE ATLANTIC, potrivit stiripesurse.ro.
E adevărat că rușii s-au pus la coadă la secțiile de vot, numai că acelea nu erau de fapt secții de vot. Erau parte din decorul unei piese elaborate de teatru politic, un exercițiu de proiectare a puterii și brutalității întins pe mai multe luni. În cursul desfășurării acestui exercițiu, unicul opozant politic relevant al lui Putin, Aleksei Navalnîi, a murit în împrejurări misterioase într-o închisoare situată la nord de Cercul Arctic. Doi candidați la prezidențiale au strâns semnăturile necesare, ambii au declarat că se opun războiului din Ucraina și ambii au fost eliminați de pe buletinul de vot. Trei indivizi practic necunoscuți au primit permisiunea de a rămâne pe buletin, însă ei nu l-au criticat pe Putin și nici nu i s-au opus în vreun fel. Unul dintre ei chiar a declarat că speră că Putin va câștiga. Iar în teritoriile Ucrainei ocupate de Rusia bărbați înarmați cu cagule pe cap au forțat populația să voteze sub amenințarea armei.
Și cu toate acestea o parte din presa occidentală a relatat despre piesa de teatru orchestrată ca și cum ar fi fost un scrutin. Au existat alegători intervievați de reporteri, au fost citate „sondaje exit-poll”, ba chiar au fost comentate „rezultate”, ca și cum aceste lucruri ar putea avea vreo semnificație într-o țară a cărei conducere te minte în față cu privire la orice: statistici economice, pierderi în război, istoria Rusiei. Reuters a avut un titlu care afirma că Putin câștigase „cu un scor covârșitor”. Cel mai serios gen de relatări e exact ce spera Putin că va obține. El e conștient, în definitiv, că e un conducător ilegitim și că a abandonat constituția Rusiei. Aceste non-alegeri au reprezentat exercițiul lui de comunicare, menit să le arate rușilor, și întregii lumi, că intenționează să rămână la putere oricum, chiar și ilegal. Însă el avea nevoie mai cu seamă de presa străină, care este extrem de des citată în Rusia, pentru a-și demoraliza opoziția internă și a-și înspăimânta adversarii externi. Recunoașterea străinătății îi conferă legitimitatea la care râvnește.
Citeşte şi: De astăzi vom plăti mai puțin pentru căldură şi lumină – Stiripesurse.md
Această mascaradă grotescă a mai fost pe de altă parte și o formă de distragere a atenției, întrucât Putin mai știe și că războiul lui din Ucraina e un dezastru în curs de desfășurare pentru Rusia. Numărul soldaților ruși uciși, răniți și dispăruți depășește de acum 315.000. Armata ucraineană susține că numai săptămâna trecută Rusia a pierdut aproape 6.000 de trupe. Marina rusă a pierdut mai multe nave din cauza dronelor ucrainene, iar acum s-a retras din partea vestică a Mării Negre. Forțele aeriene ruse au pierdut numai luna trecută câteva avioane din cauza rachetelor Ucrainei, iar cele de uscat au pierdut sute de tancuri. Sabotorii și dronele Ucrainei au lovit recent mai multe rafinării rusești, reducând producția totală poate chiar cu 10%. Putin are nevoie să le distragă atenția rușilor, cât și nouă, de la toate aceste fiascouri. Încă o dată: și relatările presei străine îl ajută, mai ales în SUA, unde banii rusești, propaganda rusească și influența rusească asupra republicanilor din Congres au reușit să blocheze ajutorul militar pentru Ucraina de mai bine de jumătate de an. Putin nu câștigă în Marea Neagră, dar poate câștiga la Washington, unde mai are nevoie să injecteze doar un pic de deznădejde și neajutorare în dezbaterea americană.
În fine, Putin are și un obiectiv mai degrabă universal: organizând acest non-scrutin și numindu-l „scrutin”, regimul rus își bate joc de însăși ideea de democrație. Opozanții lui Putin vor alternative politice, nu doar un alt conducător. Ei vorbesc în limbajul democrației și al drepturilor omului. Navalnîi vorbea cândva despre un „virus al libertății” care se răspândește rapid și nu poate fi eradicat. Ce are nevoie Putin să facă e să oprească acest virus, să-i submineze limbajul, să ucidă orice speranță cum că Rusia ar putea deveni într-o bună zi un altfel de loc.
El mai are nevoie să eradicheze virusul libertății și din oricare alt loc în care înflorește – pentru a-l împiedica să reinfecteze Rusia. Dictatorul care și-a omorât rivalii politici a comentat duminică problemele judiciare ale lui Donald Trump, calificându-le drept „utilizarea resurselor administrative” împotriva lui. „Întreaga lume râde de lucrul acesta” a afirmat el. Trump e acuzat de violarea a multiple legi în multiple state – în calitatea de afacerist, în cea de președinte, ba chiar și după președinție. Etichetându-l victimă a persecuției politice, Putin înjosește însăși ideea de stat de drept și, concomitent, îi susține campania electorală.
În vremea războiului rece această formă de argumentare era cunoscută drept „whataboutism”: te eschivezi de la a răspunde la criticarea propriului tău sistem prin criticarea sistemului celuilalt. În acea vreme eram obișnuiți să detectăm acel joc verbal și aveam o oarecare rezistență la el. Dar acum nu toți o mai avem. Poate că ar trebui să învățăm din nou jocurile de care se folosesc dictatorii – și putem începe prin a le spune lucrurilor pe nume. Astfel că o voi spune încă o dată: în acest weekend în Rusia nu a avut loc nici un fel de scrutin. Putin nu a câștigat nimic. Regimul lui e atât de șubred încât a ajuns să aresteze și să amendeze oameni auziți criticând războiul prin restaurante, persecută oameni care așează flori la mormântul lui Navalnîi și orchestrează spectacole ostentative de susținere. Și într-o zi nu va mai fi.