Urmele de tăiere de pe zeci de schelete de câini descoperite în situri arheologice din Bulgaria sugerează că oamenii consumau carne de câine acum 2.500 de ani și nu doar pentru că nu aveau alte opțiuni.
„Carnea de câine nu era o necesitate consumată din cauza sărăciei, deoarece aceste situri sunt bogate în animale domestice, care reprezentau principala sursă de proteine”, a declarat Stella Nikolova, zooarheolog la Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Științe și autoarea unui studiu publicat în decembrie în International Journal of Osteoarchaeology, pentru Live Science.
„Dovezile arată că carnea de câine era asociată cu o anumită tradiție care implica ospețe comunitare”, a precizat cercetătoarea.
Deși consumul de carne de câine este considerat tabu în societățile europene contemporane, acest lucru nu a fost întotdeauna valabil. Relatări istorice menționează că grecii antici mâncau uneori carne de câine, iar analizele arheologice ale scheletelor de câini din Grecia au confirmat aceste povești.
În Epoca Fierului (secolele V–I î.Hr.), tracii trăiau la nord-est de greci, pe teritoriul actual al Bulgariei. Grecii și romanii îi considerau pe traci necivilizați și războinici, iar la mijlocul secolului I d.Hr., Tracia a devenit o provincie a Imperiului Roman. La fel ca grecii, se spunea că și tracii consumau carne de câine.
Pentru a analiza dacă tracii mâncau câini, Nikolova a examinat schelete și date publicate anterior din 10 situri arheologice din Epoca Fierului, răspândite pe teritoriul Bulgariei. Ea a descoperit că majoritatea câinilor aveau boturi de mărime medie și înălțimi medii spre mari la greabăn, fiind aproximativ de talia ciobăneștilor germani moderni.
Însă numărul mare de urme de tranșare de pe multe dintre oase a arătat că acești câini nu erau „cel mai bun prieten al omului”.
„Este cel mai probabil ca ei să fi fost câini de pază, deoarece siturile au multe animale domestice. Nu cred că erau priviți ca animale de companie în sensul modern”, a spus Nikolova.
La situl Emporion Pistiros, un centru comercial din Epoca Fierului, arheologii au descoperit peste 80.000 de oase de animale, iar câinii reprezentau 2% din total. Când Nikolova a analizat mai atent oasele de câine de la Pistiros, a constatat că aproape 20% dintre ele prezentau urme de tranșare realizate cu unelte metalice. Două mandibule inferioare de câine aveau, de asemenea, dinți arși, posibil rezultatul îndepărtării părului și blănii cu ajutorul focului înainte de tranșare și gătire.
„Cel mai mare număr de tăieturi și fragmentări este observat în părțile cu cea mai densă masă musculară — porțiunea superioară a membrelor posterioare. Există și tăieturi pe coaste, deși la câini acestea ar oferi puțină carne”, a spus Nikolova.
Tăieturile observate pe oasele de câine urmau aproximativ același tipar ca cele de pe oasele de oi și bovine de la sit, sugerând că toate animalele erau tranșate într-un mod similar.
Având în vedere că tracii aveau multe alte animale asociate în mod tradițional cu consumul de carne, precum porci, păsări, pești și mamifere sălbatice, Nikolova nu crede că aceștia mâncau câini ca ultimă soluție.
La Pistiros, oasele de câine tranșate au fost descoperite printre resturile aruncate ale ospețelor și în grămezi generale de gunoi domestic, a spus Nikolova.
„Așadar, deși era legată de o anumită tradiție, nu se limita la aceasta și era o «delicatesă» ocazională”, a explicat ea.
Mai multe alte situri arheologice din Bulgaria investigate de Nikolova au prezentat dovezi ale unor oase de câine tăiate și arse, la fel ca situri din Grecia și România, ceea ce înseamnă că „nu putem considera consumul de carne de câine ca fiind unic Traciei antice, ci mai degrabă o practică relativ regulată desfășurată în mileniul I î.Hr. în nord-estul Mediteranei”, a scris Nikolova în studiul său.
Nikolova plănuiește să investigheze în continuare rolul câinilor la Pistiros. Câinii tranșați de la Pistiros provin din prima parte a Epocii Fierului, a menționat cercetătoare însă ulterior oamenii au început să îngroape câinii întregi. Nikolova speră să descopere dacă a existat o schimbare de atitudine în timp, care a făcut ca folosirea câinilor ca sursă de hrană să devină mai puțin acceptată.
