Vicepreședintele JD Vance nu a fost singurul lider de dreapta a cărui intervenție în sprijinul premierului Viktor Orbán a căzut pe delături. Cu săptămâni înainte ca Orbán să își piardă puterea în urma alegerilor de duminică, populiștii Ungariei fuseseră sprijiniți în campanie și de lideri ai extremei-drepte din Franța, Italia, Belgia și Olanda, scrie THE NEW YORK TIMES, potrivit stiripesurse.ro.
Acum, acei lideri trebuie să se împace cu greaua înfrângere a unui lider care, pe vremuri, era un conducător-model, fiind ‘nașul’ intelectual și, în unele cazuri, un finanțator de încredere. Ce au învățat ei din înfrângerea sa? – asta ar putea arăta dacă valul populist și de extremă-dreaptă continuă să înainteze prin Europa.
Întrucât partidele de extremă-dreaptă din Franța, Marea Britanie și Germania continuă să rămână departe de putere, Ungaria oferă o cale care arată felul în care mișcările populiste ar putea s-o ia razna, după cum a declarat Jean-Yves Camus, expert în extremă-dreaptă al Fundației Jean Jaurès – o instituție de stânga din Paris.
El afirmă că Orbán a fost destituit după 16 ani de niște alegători care s-au săturat de corupția din guvernul său, de ignorarea economiei și de niște neîncetate lupte cu Uniunea Europeană. Relațiile sale amicale cu Trump, întărite și prin vizita lui Vance, nu au ajutat în niciun fel, ba chiar ar fi putut avea și un sens negativ din cauza lipsei de sprijin față de războiul americano-israelian împotriva Iranului și din cauza scumpirilor rezultate în materie de energie.
Din acest ultim punct de vedere, se pare că liderii și-au însușit această lecție. Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a cărei experiență în materie de extremă-dreaptă și în calitate de susținătoare asiduă a lui Trump i-a adus reputația de “spioană în slujba lui Trump”, s-a delimitat în mod deschis de el în această săptămână, calificând drept “inacceptabile” criticile acestuia cu privire la discursul Papei Leon XVI pe tema războiului.
Meloni s-a delimitat de Trump și în privința războiului. Ea s-a alăturat unor lideri europeni mai de centru, precum președintele Franței, Emmanuel Macron, și premierul britanic, Keir Starmer, dorind să împiedice avioanele militare americane să folosească bazele aeriene din Europa în vederea ofensivei împotriva Iranului.
Nigel Farage, liderul partidului britanic de extremă-dreaptă, Reform UK, l-a susținut pe Trump în timpul celor trei campanii în vederea alegerilor prezidențiale și a fost un oaspete obișnuit la reședința acestuia din Palm Beach, de la Mar-a-Lago, el sugerând ca sprijinul să îi fie returnat.
Întrucât, în Marea Britanie, lipsa de popularitate a lui Trump a devenit tot mai clară, chiar și printre alegătorii partidului Reform, Farage s-a îndreptat, potrivit declarațiilor sale, spre acest prieten ca să îl cunoască mai bine. “Mi s-a întâmplat să îl întâlnesc, dar asta, din când în când”, a declarat el pentru Financial Times, în această săptămână.
Totuși, analiștii afirmă că, în alte privințe, partidele de extremă-dreaptă din Europa rămân vulnerabile în fața acelorași eșecuri care au dus la înlăturarea de la putere a partidului Fidesz, al lui Orbán.
În ceea ce o privește pe Marine Le Pen, înfrângerea lui Orbán îi răpește nu doar un aliat important, ci și o eventuală sursă de finanțare. În 2022, pe vremea când campania prezidențială a dnei Le Pen se confrunta cu probleme financiare, ea a obținut un credit de 10,7 milioane euro ($12,5 milioane) din partea unei bănci ungare deținute în parte de un prieten al lui Orbán. După punerea sa sub acuzare, Orbán a susținut-o, iar ea și-a dat mâna cu el înaintea înfrângerii lui, cu ocazia unui eveniment considerat drept o adunare a “Patrioților din Europa”.
În Franța, Macron, un președinte aflat la sfârșit de mandat, se află de nouă ani în această funcție, fiind liderul cu cel mai îndelungat mandat dintr-o importantă țară europeană. În Germania, cancelarul Friedrich Merz a reușit să păstreze obișnuita coaliție între partidul său, de centru-dreapta, și social-democrații de centru-stânga – două partide care au dominat politica germană timp de decenii.
Asta îi oferă partidului german de extremă-dreaptă, Alternativa pentru Germania (AfD), o țintă facilă în cruciada lansată împotriva politicilor de până acum. Unii analiști și-au exprimat o poziție diferită, desi AfD, ca orice partid de extremă-dreaptă, s-a aliat cu Orbán, acest partid putând profita de ocazie ca să-i convingă pe alegătorii germani să voteze împotriva propriilor candidați. Pentru alegătorii proveniți din Germania de Est, s-ar putea ca AfD să evoce chiar prăbușirea Zidului din Berlin, din 1989.
“Ei își vor concentra atenția asupra oricărei politici care le-ar fi convenabilă”, a declarat Constanze Stelzenmüller, directorul Centrului pentru Statele Unite și Europa de la Booking Institution, din Washington. “Dacă va trebui, ei ar putea susține idea că sunt ultimii mohicani”.
This post was last modified on 17/04/2026 13:38 13:38