Persoanele care întrerup tratamentul cu injecții pentru slăbit, precum Wegovy sau Mounjaro, se îngrașă de patru ori mai repede decât cei care au slăbit fără medicație, arată faz.net.
Mai mult, beneficiile obținute asupra inimii, tensiunii arteriale sau colesterolului dispar în timp scurt, arată o analiză realizată de cercetători britanici și publicată în revista BMJ. Medicamentele pentru slăbit din această categorie imită hormonii intestinali naturali, cunoscuți sub numele de incretine, în special GLP-1, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Acestea încetinesc digestia, reduc nivelul glicemiei și induc senzația de sațietate. În consecință, pacienții mănâncă mai puțin și, de multe ori, adoptă un regim alimentar mai echilibrat.
În Germania sunt aprobate pentru tratarea obezității medicamentele Wegovy, pe bază de semaglutid, și Mounjaro, care conține tirzepatid. Acesta din urmă imită două tipuri de hormoni intestinali și are un efect mai puternic. Ozempic, care conține tot semaglutid, este destinat în principal pacienților cu diabet de tip 2 și se administrează în doze mai mici.
În studiile de autorizare, pacienții au pierdut, în câteva luni, aproximativ 14% din greutatea corporală, iar în cazul tirzepatidului chiar până la 20%.
Costuri mari și efecte adverse
Tratamentul este însă costisitor, în Germania, prețul poate ajunge la aproximativ 500 de euro pe lună. În primele săptămâni, apar frecvent efecte adverse precum greața și vărsăturile. Din aceste motive, mulți pacienți aleg să întrerupă injecțiile imediat ce ating greutatea dorită. Datele arată că aproximativ jumătate dintre utilizatori renunță la tratament în primul an.
Cercetătorii de la Universitatea Oxford au analizat 37 de studii care au inclus peste 9.300 de adulți. Dintre aceștia, aproximativ 6.300 au utilizat medicamente pentru slăbit timp de circa 39 de săptămâni. Restul au slăbit fără tratament medicamentos. Analiza a inclus atât medicamentele moderne, cât și variante mai vechi, unele deja retrase de pe piață. În medie, pacienții tratați cu semaglutid sau tirzepatid au pierdut aproape 15 kilograme. După oprirea tratamentului, aceștia au fost monitorizați timp de aproximativ opt luni. Datele arată că participanții au câștigat, în medie, circa 400 de grame pe lună. Ritmul este de patru ori mai mare decât în cazul celor care au slăbit fără medicamente.
Pe baza acestor date, cercetătorii au realizat o modelare. Dacă tendința s-ar menține, majoritatea pacienților ar reveni la greutatea inițială în aproximativ un an și jumătate. Pentru medicamentele mai vechi, intervalul estimat este de aproximativ 1,7 ani.
Cercetătorii subliniază că rezultatele reprezintă medii statistice, nu predicții individuale. Unele persoane pot reuși să își mențină greutatea, în timp ce altele pot lua în greutate mai rapid.
Dispar și beneficiile metabolice
La aproximativ 1,4 ani după oprirea tratamentului, și alți indicatori de sănătate revin la valorile inițiale. Colesterolul, glicemia și tensiunea arterială tind să se deterioreze din nou. Autorii concluzionează că medicamentele, deși eficiente pe termen scurt, nu sunt suficiente pentru controlul greutății pe termen lung, fără măsuri suplimentare. Experții cred că revenirea rapidă a apetitului are o explicație biologică. Organismul se obișnuiește cu nivelurile crescute de hormoni ai sațietății. Când aceștia dispar, senzația de foame poate reveni mai intens decât înainte, ceea ce duce la un aport alimentar crescut.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Studiul are și limitări. Doar opt dintre cercetările analizate au evaluat direct semaglutidul și tirzepatidul, iar perioada de monitorizare a fost relativ scurtă. De asemenea, compararea pacienților care au slăbit cu medicamente cu cei care au beneficiat de consiliere nutrițională și activitate fizică poate introduce diferențe metodologice.
Specialiștii subliniază necesitatea unei strategii pe termen lung. „Obezitatea este o boală cronică. Nu ne așteptăm ca un tratament pentru hipertensiune sau diabet să funcționeze după întrerupere”, explică profesorul John Wilding, de la Universitatea din Liverpool. Potrivit cercetătorilor, injecțiile trebuie privite ca parte a unui program continuu, nu ca o soluție rapidă.
