Iranul are prieteni, dar unde sunt ei acum

Deși tratat de mai multă vreme ca un paria de Occident și izolat de sancțiunile Statelor Unite, Guvernul Islamic Revoluționar din Iran și-a păstrat relațiile diplomatice, comerciale și militare cu o serie de țări, potrivit stiripesurse.

Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina

Turcia și India i s-au alăturat în privința unor probleme de ordin comercial și de securitate. China l-a considerat drept o sursă ieftină de petrol. Coreea de Nord, Venezuela și Rusia l-au considerat un aliat în lupta lor împotriva Occidentului și au conspirat în vederea dezvoltării unei tehnologii militare și pentru a se sustrage sancțiunilor.

Acum, când Iranul este atacat de Statele Unite și de Israel, toți acești prieteni, vecini și parteneri nu i-ar oferit acestei republici islamice decât vorbe, La rândul lor, și ele ar putea deveni ținte. Miercuri Turcia a anunțat că NATO a doborât o rachetă balistică din Iran care amenința spațiul aerian turc. Iranul a negat joi că ar fi vizat Turcia.

În lipsa unor aliați reali, Iranul se trezește singur în război.

Potrivit unor experți, aceasta ar fi o consecință a politicii externe a Iranului, care a evitat să se angajeze în fața altor țări, investind în schimb în miliții care îi împărtășesc ura, cu adânc substrat religios, față de Statele Unite și față de Israel.

În prezent aceste miliții nu pot veni în ajutorul Iranului. Cele mai puternice dintre ele – Hezbollah, din Liban, și Hamas, din Fâșia Gaza – au fost doborâte de războaiele cu Israelul. Milițiile Houthi, din Yemen, și grupările irakiene susținute de Iran nu pot ataca vasele din Marea Roșie sau forțele americane din Irak. Dar ar fi oricum puțin probabil ca asemenea atacuri să schimbe cursul războiului din Iran.

După cum nici relațiile Iranului cu alte țări nu au dus la un sprijin concret, chiar și din partea celor reunite printr-o nemulțumire față de ceea ce, în opinia lor, ar fi imperialismul occidental.

“Pentru cei care au crezut că există o axă incipientă împotriva Occidentului, această trezire este dură”, afirmă Sinan Ulgen, fost diplomat turc și actual director al organizației Edam, o instituție din Istanbul.

Referindu-se la Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, el a spus: “Acum constatăm că, atunci când ajung sub presiunea Occidentului, asta nu înseamnă nimic pentru aceste patru țări”.

Potrivit experților, majoritatea țărilor care își păstrează relațiile cu Iranul, o fac din motive strategice, geografice și economice or, asta nu le prea face să se sacrifice atunci când Iranul e atacat.

În prezent s-ar putea ca acele relații să nu fie în avantajul lor.

Ministerul Apărării din Turcia nu a precizat ținta rachetei balistice venite din Iran, doborâtă miercuri de forțele NATO. Dar un înalt oficial al armatei SUA și un oficial occidental au precizat că racheta viza o bază aeriană din sudul Turciei, care adăpostește un contingent al Forțelor Aeriene americane și alte forte ale NATO. Resturile rachetei au căzut la circa 50 km. de bază. Oficialii au făcut aceste declarații dorind să își păstreze anonimatul, având în vedere că ei nu au fost autorizați să facă declarații de presă.

Armata iraniană a negat joi că ar fi lansat o rachetă spre Turcia, afirmând că-i respectă suveranitatea Turciei.

Turcia împarte cu Iranul o frontieră de aproape 500 km., întreține vechi relații cu Iranul și a încercat totodată să evite războiul.

Fostul diplomat Ulgen a motivat poziția Turciei față de Iran, considerând-o ca având vechi rădăcini istorice și datorându-se totodată unui “respect solid”.

“Nu suntem prieteni cu Iranul, nu avem puncte de vedere comune în multe privințe, dar trebuie să coexistăm în acest spațiu geografic”, a spus el.

În pofida relațiilor sale călduroase cu președintele Trump, președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a calificat atacurile americano-israeliene asupra Iranului drept o clară încălcare a legislației internaționale. Luni el s-a declarat “îndurerat” pe rețelele de socializare de asasinarea conducătorului suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei.

Oficialii turci încearcă să oprească războiul, dar nu din cauză că i-ar iubi pe liderii iranieni, ci din cauză că se tem că instabilitatea Iranului s-ar putea răsfrânge și asupra Turciei, așa cum s-a mai ntâmplat pe vremea conflictelor din trecut, din Irak și din Siria, ambele țări fiind și ele învecinate cu Turcia.

S-ar putea ca prăbușirea guvernului de la Teheran să se arate și mai gravă, susține Ulgen.

“Este posibil ca genul de instabilitate pe care această schimbare de guvern ar putea să o creeze, să aibă o magnitudine chiar mai mare decât cea la care am asistat în Siria și în Irak”, a spus el.

În calitate de pion important în regiune, și India va căuta avantaje economice, afirmă Kabir Taneja, director executiv de la Observer Research Foundation Middle East, cu sediul în Dubai.

Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI

“În privința opiniilor la nivel mondial, cu siguranță că ele nu au fost depășite”, a spus el. “Întotdeauna, a fost o relație bazată pe tranzacții, dar, în ce privește guvernul din New Delhi, ea a fost una funcțională și folositoare”.

India exportă în Iran orez și produse farmaceutice și a investit substanțial în portul Chabahar, de pe coasta de sud a Iranului, pentru a-și crea un drum de export spre Asia Centrală, ocolind Pakistanul, principalul său concurent.

Relațiile sale cu Iranul nu au împiedicat însă India să devină cel mai important client al Israelului în materie de armament, între anii 2020–2024, achizițiile sale reprezentând 34% din totalul vânzărilor Israelului, potrivit datelor difuzate de Inernational Peace Research Insitute, din Stockholm.

Iranul s-a bucurat de un sprijin slab din partea țărilor partenere care îi împărtășesc ostilitatea față de Occident.

Coreea de Nord a condamnat războiul, dar nu a prea făcut altceva, iar poziția Venezuelei s-a schimbat începând din luna ianuarie, după ce Statele Unite l-au înlăturat de la putere pe președintele Nicolás Maduro.

China rămâne cel mai important partener comercial al Iranului, mai ales din cauză că țara achiziționează peste trei sferturi din petrolul iranian – un export care implică mari reduceri din cauza sancțiunilor SUA.

China a făcut apel la reținere, a condamnat asasinarea ayatolahului Khamenei, calificând-o drept “inacceptabilă” și a numit un emisar care să medieze situația. Potrivit analiștilor, este puțin probabil ca ea să înfrunte direct Statele Unite, și asta, ca să nu pericliteze fragila destindere înaintea vizitei lui Trump în China, programată în luna aprilie.

De mai bine de un deceniu Rusia a fost cel mai apropiat aliat al Iranului în privința respingerii Occidentului.

În timpul conflictului din Siria cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a întărit, ambele țări sprijinindu-l pe președintele Bashar al-Assad înaintea înlăturării sale de la putere, survenită în decembrie 2024.

Invazia totală a Rusiei în Ucraina a întărit și mai mult relațiile, având în vedere că Rusia avea nevoie de tehnologia dronelor iraniene, pe care ulterior le-a folosit împotriva Ucrainei.

În ianuarie 2025 Rusia și Iranul au semnat un important acord de cooperare, prin care relațiile lor în materie de apărare erau adâncite, dar documentul nu prevedea și un ajutor reciproc în eventualitatea vreunui atac armat.

“Rusia i-a oferit și ea Iranului aparatură militară, dar sprijinul său a fost limitat, în parte și pentru că Rusia nu a dorit să își complice relațiile cu Israelul”, afirmă Hanna Notte, directoarea programului Eurasia de la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare.

“Acum, când Iranul e în război, Rusia și-ar putea menține politica prin care încearcă să evite un conflict militar cu Israelul și cu Statele Unite în Orientul Mijlociu”, susține dna Notte.

Or, s-ar putea ca asta să împiedice Rusia să susțină Iranul la Națiunile Unite sau în alte foruri internaționale.

“Rușii i-au apărat pe iranieni destul de agresiv”, a declarat dna Notte, referindu-se la diplomația rusă. “Dar, în situația actuală, pentru Iran nu prea mai contează”.