Primele încercări ale vicepreședintelui JD Vance de a purta negocieri în Elveția pentru a transforma memorandumul de înțelegere convenit cu Teheranul într-un acord permanent de încheiere a războiului se confruntă deja cu dificultăți serioase.
Memorandumul semnat de Trump în Franța săptămâna trecută oprește luptele, redeschide Strâmtoarea Ormuz și oferă Iranului stimulente economice în schimbul angajamentului de a nu dezvolta niciodată arme nucleare, potrivit stiripesurse.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Totuși, detalii esențiale – precum viitorul programului nuclear iranian și stocurile sale de uraniu îmbogățit – urmează să fie negociate pe parcursul a 60 de zile de discuții cu miză ridicată.
Cel mai important avantaj al acordului este încetarea ostilităților directe dintre SUA și Iran.
„Există cel puțin o șansă rezonabilă ca armistițiul să reziste, pur și simplu pentru că este în interesul ambelor părți”, a declarat pentru CNN Philip Gordon, fost înalt oficial american pentru securitate națională, menționând capacitatea Teheranului de a începe să câștige milioane de dolari pe zi din exporturile de petrol.
„Iranul are interesul să respecte acordul. Iar Statele Unite au, la rândul lor, interesul să îl respecte, deoarece nu doresc reluarea războiului”, a spus el.
Qatarul și Pakistanul, co-mediatori ai negocierilor, au declarat târziu duminică, ora SUA, că discuțiile s-au desfășurat într-o „atmosferă pozitivă și constructivă” și că s-au înregistrat „progrese încurajatoare”. Ei au precizat că s-a convenit asupra unei foi de parcurs pentru ajungerea la un acord final în termen de 60 de zile.
Însă fragilitatea acestui cadru devine rapid evidentă, deoarece aceleași presiuni și constrângeri strategice care au definit războiul amenință acum pacea.
Iranul încearcă să profite de noua sa poziție de forță și a anunțat că închide Strâmtoarea Ormuz. Trump a răspuns duminică printr-o nouă amenințare cu folosirea forței și a avertizat că echipa de negociatori iranieni s-ar putea să nu mai ajungă acasă. În același timp, o confruntare între Israel și Iran legată de situația din Liban a amenințat să compromită întregul proces.
La Washington există o îngrijorare rar întâlnită, împărtășită de ambele partide, că președintele a făcut prea multe concesii pentru a obține acordul, precum și îndoieli privind durabilitatea acestuia, în ciuda satisfacției generale că luptele s-ar putea încheia definitiv.
Aceste tensiuni contrazic afirmațiile lui Trump potrivit cărora ar fi obținut o victorie istorică și sugerează că beneficiile economice globale rezultate din încetarea războiului sunt nesigure. Teheranul demonstrează că va negocia extrem de dur cu Washingtonul. Mai larg, situația readuce în atenție ceea ce criticii lui Trump consideră a fi o eroare strategică: declanșarea unui război care a dus la o perioadă de consecințe complicate și posibil de lungă durată.
Cu toate acestea, memorandumul rămâne cea mai bună speranță pentru evitarea unei reveniri la conflict, care ar putea costa și mai multe vieți iraniene și americane, ar putea atrage din nou statele din Golf în confruntare și ar putea destabiliza din nou economia mondială, crescând prețurile pentru consumatorii deja afectați de costul ridicat al vieții – un argument invocat chiar de Trump pentru a justifica acordul.
Deși criticii democrați ai lui Trump evidențiază eșecurile strategice ale administrației sale, există în continuare un interes național puternic al SUA ca acordul să reziste și ca administrația să obțină cel mai bun rezultat posibil.
Weekendul tensionat care a urmat întoarcerii lui Trump din Europa a evidențiat provocările strategice care urmează.
Președintele rămâne profund frustrat de Iran. El repetă tipul de amenințări care nu au reușit să determine Teheranul să respecte memorandumul în timpul războiului. Duminică, de exemplu, a amenințat că va prelua controlul asupra Strâmtorii Ormuz dacă Iranul nu o redeschide. Costurile uriașe ale unei asemenea operațiuni au împiedicat SUA să încerce acest lucru chiar și în timpul războiului. Din acest motiv, Iranul ar putea pune la îndoială credibilitatea avertismentului său.
Teheranul înțelege, de asemenea, că Trump se grăbește să obțină beneficii economice și politice din acord înaintea alegerilor legislative de la jumătatea mandatului, programate pentru noiembrie.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
„Nu se gândesc niciodată că, dacă amenințările lor ar fi funcționat cu adevărat, nu ar fi ajuns astăzi la acest nivel de disperare?”, a scris duminică pe platforma X principalul negociator iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf.
Această strategie sugerează că Iranul nu are intenția de a-i oferi rapid președintelui american un acord care să îi permită să revendice o victorie politică.
Regimul iranian pare să dorească și să demonstreze că supraviețuirea sa a creat o nouă realitate strategică în Golful Persic. Declarația privind închiderea Strâmtorii Ormuz – contrară prevederilor memorandumului – a fost menită să forțeze administrația Trump să impună o încetare a focului în Liban după loviturile israeliene împotriva Hezbollah.
Iranul testează astfel capacitatea lui Trump de a-l controla pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și arată că intenționează să își mențină influența regională prin intermediul grupărilor aliate. Deși Trump și Vance au criticat dur Israelul, președintele a transmis propriul avertisment către Teheran, amenințând că va lovi Iranul „foarte dur” dacă nu va limita activitățile Hezbollah.
Istoria arată că Israelul își continuă adesea operațiunile militare până la și chiar după termenele de încetare a focului pentru a demonstra că nu va face compromisuri în ceea ce privește interesele sale esențiale de securitate națională. După loviturile din Liban de vineri și sâmbătă, odată cu începerea negocierilor din Elveția s-a instalat totuși un armistițiu fragil.
Netanyahu se află într-o poziție delicată, prins între presiunea exercitată de Trump și opoziția multor israelieni față de acordul încheiat de președintele american. În plus, insistența Iranului pentru încetarea completă a luptelor din Liban înseamnă că o țară adesea atrasă în conflictele altora ar putea compromite din nou speranțele de pace regională.
În ciuda perspectivelor sumbre, administrația Trump mizează pe o strategie îndrăzneață, reflectată în declarațiile lui Vance adresate poporului iranian înainte de negocieri:
„Dacă liderii voștri sunt dispuși să renunțe la rolul de factor de instabilitate regională și la ambițiile nucleare pe termen lung, atunci Statele Unite sunt dispuse să transforme fundamental relația noastră cu această țară.”
Însă istoria sugerează că un asemenea obiectiv ar putea fi nerealist. Timp de aproape 50 de ani, liderii revoluționari ai Iranului și-au definit regimul prin opoziția față de America. Există puține dovezi că la Teheran a apărut o nouă generație de pragmaticiști dispusă să accepte o deschidere economică ce ar putea slăbi controlul represiv al regimului.
Consecințele memorandumului provoacă și agitație politică la Washington.
Acesta a amplificat tensiunile dintre președinte și senatorii republicani, deja nemulțumiți de disputa privind numirea lui Bill Pulte ca director interimar al serviciilor naționale de informații și de încercările lui Trump de a forța majoritatea republicană să adopte modificări ample ale legislației electorale înaintea alegerilor.
Există și un scepticism profund privind termenii acordului – inclusiv suspendarea sancțiunilor asupra exporturilor iraniene de energie și produse farmaceutice pe durata negocierilor de 60 de zile și crearea unui fond de 300 de miliarde de dolari pentru revitalizarea economiei Iranului, care, potrivit SUA, ar urma să fie finanțat de puteri regionale.
Criticii lui Trump susțin că acesta a „plătit” practic pentru redeschiderea strâmtorii și a risipit influența americană înaintea unor negocieri sensibile privind programul nuclear iranian.
Cu toate acestea, senatorul republican Lindsey Graham, un aliat apropiat al lui Trump și cunoscut pentru pozițiile sale ferme în politică externă, a apărat abordarea președintelui, chiar dacă nu este convins că va funcționa.
„Dacă nu există o cale diplomatică prin acest memorandum, atunci alternativa este războiul sau o altă formă de constrângere. Să încercăm această variantă. Să încercăm o soluție diplomatică”, a declarat el la emisiunea „Face the Nation” de la CBS. Totuși, a adăugat: „Cred că va eșua.”
Senatorul democrat Cory Booker a calificat acordul cu Iranul drept „un eșec catastrofal provocat chiar de Trump” și „o capitulare totală”. În emisiunea „Meet the Press” de la NBC, el a avertizat că „Iranul primește toate beneficiile, miliarde și miliarde de dolari, în timp ce America continuă să suporte pierderile războiului de 100 de miliarde de dolari, iar costurile pentru cetățenii americani cresc vertiginos”.
Aceste zile tensionate arată că viziunea lui Trump privind un Iran fără arme nucleare și un Orient Mijlociu transformat rămâne, cel puțin pentru moment, o aspirație îndepărtată. Ele sugerează că impasul strategic creat prin declanșarea războiului este acum dublat de un obstacol similar pe drumul către pace.
Dacă războiul nu a reușit să îndeplinească obiectivele Statelor Unite, începutul dificil al procesului de pace arată că și construirea păcii s-ar putea dovedi la fel de zadarnică.
This post was last modified on 22/06/2026 15:59 15:59