Dorin Scobioală este fondatorul și directorul casei de producții CAT STUDIO. Din 1997 a activat în mai multe televiziuni din Moldova, unde a deținut diferite poziții, de la reporter, editor și producător până la director de știri și de producător general: Jurnal TV, PRIME, PRO TV, NIT, MIR, AICI TV, MOLDOVA 1. Este licențiat în jurnalism, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. De-a lungul anilor a avut numeroase colaborări cu instituții media din afara Republicii Moldova: Reuters, Associated Press, France Presse, BBC, CNN, INS, CBC, Antena 1, ARD, 1+1.
Eu nu accept și nu justific cenzura în niciun fel de manifestări ale acesteia. Dar în cazul deciziilor la care vă referiți este vorba despre altceva – despre protejarea de către stat a spațiului său informațional și mediatic. Licențele de emisie și frecvențele oferite de către Republica Moldova sunt niște resurse, date în folosință difuzorilor cu respectarea anumitor condiții. Televiziunile, emisia cărora a fost suspendată erau finanțate din surse obscure, iar faptul că urmele duceau în toate cazurile spre regimul terorist al lui Putin a impus adoptarea unor decizii dure.
Televiziunilor rusești le-a fost interzisă emisia în mai multe țări europene și în SUA, iar eu nu calific aceste interdicții drept derapaje antidemocratice și atacuri la libertatea de expresie. Putin trebuie împiedicat să-și răspândească propaganda agresivă, minciunile și incitarea la ură prin intermediul banilor săi sângeroși. Iar Moldova este chiar mai vulnerabilă decât țările UE și SUA, prin prisma faptului că are un război declanșat de Rusia, chiar la hotarele sale și o numeroasă coloană a 5-a a Moscovei pe propriul său teritoriu, care inclusiv a ajuns să dețină controlul asupra unei părți importante din instituțiile media de la noi.
Prin trei metode: reglementare, cu sancționarea dură a tentativelor de promovare a mesajelor nocive, prin dezvoltarea unei piețe mediatice locale concurențiale și corecte și prin facilitarea accesului produselor mediatice din țări care împărtășesc valori civilizaționale similare cu cele spre care tinde Republica Moldova.
Atâta timp cât am activat în instituții media moldovenești mi s-a întâmplat de multe ori să-mi fie impuse restricții pentru a nu afecta interesele angajatorului. Am ales de fiecare dată să plec, renunțând la funcții, la salarii motivante, la emisie în prime-time. De vreo 5 ani nu mai accept de principiu oferte de angajare din partea instituțiilor locale. Însă eu am fost privilegiat să lucrez în permanență în mai multe locuri, de aceea renunțarea la un job nu mă lăsa pe drumuri sau fără surse de existență.
Din păcate, nu multă lume își permite astfel de decizii, oamenii au credite, leasing-uri, ipoteci… (eu nu am), de aceea zeci de colegi merg zilnic cu sentimentul de greață la niște job-uri care le displac doar de dragul banilor. Le-am spus întotdeauna și studenților mei: nimeni nu va investi milioane într-o instituție media, pentru ca voi să vă manifestați acolo cum veți dori. De aceea le recomandam să-și aleagă ca și angajatori instituții, politica redacțională ca cărora corespunde într-o măsură cât mai mare cu propriile lor convingeri și viziuni. În acest caz, constrângerile cu care se vor confrunta vor fi mult mai puține.
Eu de câțiva ani consum foarte puțin produs jurnalistic ”instituționalizat”, preferând contentul autorilor independenți. Uneori mai stângaci din punct de vedere tehnic decât producțiile marilor instituții, realizat cu bugete modeste, acest tip de produs mediatic are marele avantaj al ”prospețimii” abordării, al libertății și pluralismului, date de lipsa cenzurii din partea fondatorului/finanțatorului.
Vă contrazic: cea mai mare parte dintre cei care practică azi jurnalismul în Republica Moldova sunt mai tineri decât mine, care am absolvit până și liceul deja după destrămarea URSS. Nu au rămas mulți jurnaliști de formație veche, iar dacă prestația acestora nu corespunde așteptărilor publicului, regulile necruțătoare ale pieței îi vor elimina din profesie pe cei care nu au reușit să se adapteze la noile realități.
Nu doar în Moldova, ci peste tot în lume jurnalismul viitorului va fi dominat de online, iar componenta audiovizuală va fi primordială. Deja azi asistăm cum redacții de ziare, posturi de radio și agenții de presă produc content video pe care îl plasează pe platforme pentru a face față concurenței și a ține pasul cu noile tendințe.
Pe de altă parte, de multe ori, televiziunile ajung să aibă pe online mult mai multe vizualizări decât în emisie. Cutumele de consum a informației s-au schimbat, suntem cu toții nedespărțiți de smartphone, tabletă, laptop, nu mai stăm să așteptăm până iese ziarul dimineața din tipografie și să ajungă la chioșc, nu avem răbdare până la știrile de seară la TV, vrem să aflăm ce se întâmplă în timp real.
Din păcate, goana după a fi primul de multe ori vine la pachet cu abordări superficiale, lipsă de acuratețe, ignorarea unor reguli axiomatice. Dar toate astea sunt elemente indispensabile perioadei de tranziție spre noile modalități de generare și de consum a produselor jurnalistice.