În timp ce loviturile americano-israeliene continuă, privirile se îndreaptă către facțiunile kurde din Iran, potrivit Le Monde.
Reunite într-o coaliție fără precedent, acestea ar putea încerca să profite de slăbirea regimului. Însă istoria kurzilor, marcată de alianțe fragile și de abandonuri /din partea aliaților externi/, alimentează atât speranțe, cât și prudență, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Zvonuri, opacitate, erori și dezmințiri. Situația de la granițele vestice ale Iranului face în continuare obiectul speculațiilor, în timp ce grupările armate kurde au negat implicarea lor în operațiunile din 4 martie descrise de mass-media israeliene și americane. Aceste organizații, cu baza în Kurdistanul irakian vecin și care pretind că reprezintă o minoritate ce constituie aproximativ 10% din populația Iranului, sunt percepute drept singurii actori capabili să formeze o opoziție armată structurată față de Republica Islamică, potrivit Le Monde.
Încă de miercuri seara, într-un context marcat de o puternică confuzie informațională, au început să circule zvonuri potrivit cărora luptătorii lor ar fi trecut frontiera iraniană din pozițiile lor din Kurdistanul irakian. Până în prezent însă, nicio confirmare – independentă sau oficială – nu a venit să susțină aceste afirmații. Mai devreme, site-ul Axios, cunoscut pentru legăturile sale cu aparatul de securitate israelian, relatase despre finanțarea și înarmarea de către CIA a mișcării naționale kurde, într-o logică de preluare a controlului asupra Kurdistanului iranian.
Relatări în acest sens au fost preluate de CNN, Fox News și de mass-media israeliene, însoțite de declarații confuze de sprijin pentru forțele kurde venite din partea unor personalități republicane. Acestea par mai degrabă să creeze neplăceri în rândul forțelor kurde. Îndoiala s-a instalat deja, în timp ce în întregul Iran, potrivit ONG-ului Human Rights Activists News Agency (HRANA), cel puțin 1.114 civili, dintre care 181 de copii, au fost uciși în loviturile americano-israeliene. La acest bilanț s-ar putea adăuga încă 926 de morți, aflați în curs de verificare și clasificare.
Conflicte fratricide
În vestul țării, distribuția bombardamentelor începute în zilele precedente amintea de harta unei viitoare zone de operațiuni în regiunile kurde ale Iranului, de la sud de Urmia, oraș apropiat de frontiera turcă, până la Kermanshah, învecinat cu Irakul. Însă joi dimineață, „ceața războiului” rămânea densă deasupra munților Kurdistanului.
Singura certitudine: șase facțiuni kurde, marcate de o lungă istorie de conflicte fratricide și sciziuni, au format oficial o coaliție pe 22 februarie.
Pozițiile lor, de partea irakiană a frontierei, au fost deja lovite de drone și rachete, inclusiv în noaptea de miercuri spre joi. „Nu putem tolera aceste atacuri la nesfârșit”, a declarat Kerim Pervizi, membru al conducerii Partidului Democrat al Kurdistanului Iranian.
Totuși, contrar zvonurilor răspândite miercuri, aparatul militar kurd iranian nu este încă pe picior de război. „Formarea unei camere comune de operațiuni este încă în curs, dar nu va putea fi finalizată decât dacă avem garanția că regimul și-a pierdut capacitatea de represiune”, afirmă Ali Ranjbari, membru al comitetului central al partidului Komala din Kurdistan, una dintre formațiunile implicate. „Am ajuns însă la un punct fără întoarcere, iar unele regiuni ar putea schimba tabăra.” În acest moment, nicio organizație kurdă nu a confirmat începutul unei operațiuni militare.
Ahwan Chiako, membru al consiliului de conducere al Partidului pentru o Viață Liberă în Kurdistan (PJAK), a confirmat că alianța nu dispune încă de un reprezentant unic și a mers până la a nega orice sprijin extern. „Fără controlul cerului, o operațiune kurdă ar fi un masacru”, a adăugat el. PJAK este ramura iraniană a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), alungat din Siria în acest an și angajat într-un proces dificil de negocieri cu Turcia, stat pe care îl combate din 1984.
Abandonare kurzilor în trecut
În ciuda speranței unei ocazii istorice, îngrijorarea rămâne puternică în rândul kurzilor: vor putea ei să se alinieze intereselor dușmanilor Teheranului și să obțină beneficii, chiar dacă războiul americano-israelian nu a dus până acum la căderea regimului? Sau riscă din nou să alimenteze povestea unei istorii kurde marcate de episoade repetate de instrumentalizare urmate de abandonuri fatale?Recucerirea, în ianuarie, a zonelor controlate de kurzi în Siria de către Damascul și forțele lui Ahmad Al-Charaa, cu binecuvântarea occidentalilor, este încă proaspătă în memorie.
Potrivit lui Shamal Bishir, analist kurd iranian stabilit la Stockholm și fost responsabil pentru relațiile externe ale PJAK, care menține o rețea de contacte pe teren, „cele mai recente rapoarte vorbesc despre orașe kurde abandonate de forțele regimului, unde populațiile așteaptă cu speranță evoluțiile viitoare”. Comandamentul PJAK i-a chemat miercuri pe kurzi, într-un comunicat, să pună în aplicare o auto-organizare politică și militară la nivel local.
De asemenea, rămâne deschisă întrebarea privind rolul autorităților din Kurdistanul irakian, legate istoric de Teheran în ciuda apropierii lor de Washington, și al căror teritoriu ar servi drept bază de lansare pentru o astfel de operațiune.
„Stabilitatea Kurdistanului irakian autonom a depins întotdeauna de relațiile sale bune cu puterile regionale. Acest echilibru este astăzi amenințat”, avertizează Maria Luisa Fantappie, de la Istituto Affari Internazionali din Roma, care urmărește chestiunile politice și de securitate kurde din 2010. „Crizele regionale acționează mereu ca acceleratori ai istoriei kurzilor. Pentru moment, timpul este de partea lor, deoarece Statele Unite și Israelul au nevoie de ei, dar sunt necesare garanții reale sau există riscul unei catastrofe”, precizează specialista.
Naționalism
Acuzați de separatism de către unii iranieni – în special de curentul monarhist reunit în jurul lui Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului – facțiunile kurde care luptă împotriva Republicii Islamice ar putea suporta și ostilitatea restului opoziției iraniene.
„O ofensivă kurdă ar putea întuneca perspectiva unei schimbări de regim, întărind naționalismul în interiorul țării în favoarea actualei puteri, în timp ce războiul s-ar transforma într-un conflict etnic, mobilizând forțele terestre iraniene fără a modifica echilibrul militar în fața loviturilor aeriene”, explică Arman Mahmudian, cercetător la Global and National Security Institute al Universității din Florida de Sud.
Din interiorul Iranului, mișcarea kurdă este percepută ambivalent. Munții Kurdistanului, cu gherilele și contrabandiștii lor, au fost adesea ruta obligatorie pentru opozanții Republicii Islamice care fugeau spre Turcia, Irak și apoi spre Occident.
Kurzii au participat în prima linie la revoluția din 1979, înainte ca susținătorii ayatollahului Khomeini să orchestreze împotriva acestei minorități o represiune sângeroasă care continuă până astăzi.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Totuși, ceea ce se întâmplă în vestul Iranului are implicații dincolo de granițele țării. „Kurdistanul iranian este leagănul unui naționalism pankurd. Kurzii din Iran, Irak, Turcia și Siria celebrează încă memoria Republicii Mahabad din 1946, considerată singurul stat kurd din istoria modernă”, amintește Boris James, istoric specializat în lumea kurdă și profesor la Universitatea Paul-Valéry din Montpellier.
După recunoașterea autonomiei Kurdistanului irakian în urma intervenției americane din Irak din 2003, după ascensiunea și apoi represiunea politică și militară a mișcării kurde din Turcia începând cu 2015 și după expansiunea – din 2011 – și prăbușirea, în 2026, a experienței kurde din Siria, evoluțiile din Iran ar putea marca un nou capitol al acestei lungi istorii.
