La sase ani de la înlaturarea de la putere a presedintelui Moammar Ghadafi, violenta si divizarea politica s-au accentuat în Libia, tara care traieste la doi pasi de pace si la doar unul de razboi, în pofida eforturilor Organizatiei Natiunilor Unite de a gasi o solutie la criza libiana, comenteaza agentia EFE într-o analiza despre situatia din aceasta tara nord-africana. Un conflict pentru controlul ramasitelor regimului lui Ghadafi care si în acest an s-a soldat cu zeci de morti, în marea lor majoritate civili care sunt captivii unei tari în deriva, transformata într-un uriasa ‘piata neagra’ de pe urma careia se îmbogatesc numeroase grupari.
Ultima tentativa de a încerca reconstructia statului si de a pune capat spiralei violentei care însângereaza tara a fost facuta la sfârsitul lui septembrie de noul trimis special al ONU pentru Libia, Gassam Saleme. Diplomatul libanez a reusit sa-i strânga la Tunis, capitala Tunisiei, pe reprezentantii celor doua autoritati libiene principale si a obtinut de la ei un compromis pentru amendarea asa-numitului Acord National – impus în decembrie 2015 de reprezentantul de atunci al ONU pentru Libia, Bernardino Leon -, devenit principala cauza a actualului conflict politic.
Obiectivul final este formarea unei entitati de tranzitie care sa convoace alegeri legislative vara viitoare, care sa permita alegerea unui nou Parlament si desemnarea unui guvern de unitate nationala, înaintea organizarii unui scrutin prezidential. Cu toate acestea, negocierile s-au blocat din nou, din cauza aceluiasi motiv care a viciat si acordul de la Skhirat (Maroc) în 2015 si care are legatura cu controlul si dezarmarea diferitelor militii si cu conducerea viitoarei armate.
La postul de lider suprem al Libiei aspira maresalul Khalifa Haftar (care controleaza partea de est a Libiei si conduce autoproclamata Armata Nationala Libiana – n.r.), fost membru al regimului Ghadafi recrutat de CIA în anii 80 ai secolului trecut si care s-a întors în Libia dupa izbucnirea revoltei. Haftar a facut lobby printre rebeli pâna când, în 2014, a reusit sa fie numit sef al Armatei Nationale Libiene, sub egida Parlamentului din Tobruk, singurul organism cu legitimitate democratica din tara, noteaza EFE. Haftar, care a devenit între timp liderul forte al Libiei – controleaza cea mai mare parte din teritoriu si principalele resurse de titei -, refuza sa renunte la conducerea Fortelor Armate, asa cum o cer guvernul din Tripoli sustinut din 2016 de ONU si orasul-stat Misrata, principalul port comercial.
În acest context de razboi, maresalul Haftar a reusit în 2017 sa-si intensifice controlul în Bengazi, al doilea oras al tarii si punctul de plecare al revoltei împotriva lui Ghadafi. Pâna la acest succes militar, orasul se afla în mâinile gruparilor salafiste si ale celulelor jihadiste. Haftar si-a sporit aliantele si prezenta militara atât în regiunea strategica Fezzan (sud) – care asigura controlul frontierei meridionale -, cât si în fâsia vestica de coasta, aflata în continuare în mâinile militiilor apropiate guvernului de la Tripoli.
Unele dintre aceste grupari înarmate au ajuns vara trecuta la un acord economic secret cu guvernul italian pentru a împiedica plecarea ambarcatiunilor precare, fapt care a permis reducerea imigratiei dintre Libia catre Italia cu 21% în ultimul trimestru. Însa acordul i-a lasat complet neprotejati pe miile de imigranti blocati în aceasta tara care, potrivit unor organizatii precum Amnesty International, sufera abuzuri si torturi la care guvernele europene sunt complice, în conditiile în care Occidentul stie ca astfel de delicte au loc si cu toate acestea sprijina si finanteaza autoritatile libiene. Divizarea si aparenta lipsa de vointa a diverselor grupari în a ajunge la o solutie politica menita sa frâneze piata neagra lucrativa a alimentat în ultimele luni un reviriment al miscarilor jihadiste, îndeosebi ale acelora care au legaturi cu gruparea terorista Statul Islamic.
Potrivit unui raport al serviciilor de informatii arabe si europene, a fost detectat un aflux de combatanti care s-au întors în Libia din Irak si Siria, dupa caderea Mosulului si a Raqqa, fosta capitala de facto a Statului Islamic. Cea mai mare parte dintre ei sunt libieni si tunisieni care revin acasa, dar si algerieni si cetateni ai altor tari din Sahel, una dintre zonele lumii unde miscarea jihadista este bine înradacinata.
La nici un an dupa ce au fost expulzati din orasul libian Sirt, bastionul cel mai vestic al Statului Islamic, sustinatori ai gruparii teroriste au ocupat pozitii în sate din centrul Libiei, la marginea desertului, si au preluat controlul unor drumuri importante. Totodata, acestia au reusit sa patrunda în cartiere din capitala Tripoli si sa ocupe pozitii noi în orasele Bengazi si Derna, ceea ce reprezinta noi obstacole în calea planului de pace pe care Saleme si ONU intentioneaza sa-l puna în aplicare în 2018.
