Şapte ţări – Australia, Canada, Italia, Japonia, Luxemburg, Emiratele Arabe Unite (EAU) şi Regatul Unit – au semnat, odată cu apropierea Misiunii Artemis 3, ceea ce numesc ”acorduri Artemis” – un text care vrea să încadreze noul val de explorare a Lunii şi altor astre şi să autorizeze înfiinţarea unor ”zone de securitate”, însă unele puteri rivale nu se află între semnatari, anunţă NASA, relatează AFP, conform news.ro.
Nici China şi nici Rusia nu fac parte, până în prezent, din aceste acorduri, un lucru care alimentează temeri cu privire la apariţia unui ”Far West” în spaţiu, întrucât marele tratat internaţional care reglementează spaţiul şi care datează din 1967 rămâne vag în problema exploatării resurselor extraterstre.
Citește și: Olanda legalizează EUTANASIA copiilor bolnavi
NASA se grăbeşte să impună un precedent prin crearea unui regim juridic care să autorizeze întreprinderile private să opereze pe alte astre, în mod protejat.
Directorul agenţiei spaţiale ruse, Dmitri Rogozin, aprecia luni că programul Artemis cu privire la o întoarcere pe Lună este prea ”americanocentric”.
Doi astronauţi americani – inclusiv o femeie – urmează să păşească pe Lună în 2024, în cadrul Misiunii Artemis 3, iar NASA vrea să asocieze alte ţări la construirea unei ministaţii, care să fie asamblată pe orbita lunii începând din 2023.
What will @NASA‘s first #Artemis launch to the Moon be like? Hear the countdown and watch how NASA’s SLS rocket will send @NASA_Orion beyond Earth’s orbit, WATCH HERE >> https://t.co/zH2BVuUbNP pic.twitter.com/yiJYhhnHlo
— NASA_SLS (@NASA_SLS) October 13, 2020
”Artemis va fi programul internaţional de explorare locuită cel mai larg şi cel mai divers din istorie, iar acordurile Artemis vor fi vehiculul prin care se va înfiinţa această coaliţie mondială unică”, a declarat administratorul NASA, Jim Bridenstine.
Acordurile prevăd zece principii – precum transparenţa activităţilor, interoperabilitatea sistemelor naţionale, obligaţia de a cataloga orice obiect spaţial, asistarea unui astronaut aflat în pericol, împărtăşirea datelor ştiinţifice şi buna gestionare a fragmentelor spaţiale.
Citește și: Uniunea Europeană este pregătită pentru un Brexit DUR
Însă textul devine mai controversat prin faptul că prevede posibilitatea înfiiinţării unor ”zone de securitate” de către ţări, cu scopul de a-şi proteja activităţile pe corpul celest, de exemplu extragerea unor resurse, precum apa la Polul Sud al Lunei.
Tratatul din 1967 interzice orice ”însuşire naţională prin proclamarea suveranităţii, pe cale de utilizare sau prin orice alt mijloc”.
Însă NASA se bazează pe alt articol al tratatului, care interzice orice activitate care ar ”cauza o jenă potenţial dăunătoare”, cu scopul de a justifica înfiinţarea acestor zone de securitate, reafirmând însă în acelaşi timp primatul tratatului.
