Mai puțină diplomație, mai multe arme: 2025 a fost anul războiului

„Acesta este momentul în care trebuie să construim pacea prin forță”. În martie, Ursula von der Leyen a rezumat cu aceste cuvinte noua direcție strategică a Europei. O alegere forțată – acesta este laitmotivul dominant – din cauza umbrelor care planează asupra continentului. În realitate, este o opțiune politică, scrie „Avvenire” (Italia), scrie stiripesurse.

Citește și:  FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova 

Construită, ca toate opțiunile, pe o serie de decizii intermediare care vizează mutarea resurselor de la puterea soft – diplomație, cooperare internațională, ajutor pentru dezvoltare – la puterea hard, adică războiul, amenințat sau tentat, până la punctul de a face din acesta din urmă singurul instrument pentru rezolvarea disputelor globale. În realitate, lucrurile nu stau astfel, așa cum ne învață istoria, chiar și cea recentă. Devine așa, însă, atunci când politicienii sunt convinși, sau vor să fie și, în același timp, reușesc să convingă opinia publică. Din acest motiv, sociologii americani William Strauss și Neil Howe au calculat intervalul dintre războaiele majore, ajungând la concluzia că acesta este de 85 de ani. Acesta este timpul necesar pentru ca oroarea să fie uitată: timpul de care are nevoie o generație pentru a șterge experiența și trauma din memoria colectivă.

Reînarmarea masivă este testul decisiv. Niciodată, de la sfârșitul Războiului Rece – conform celui mai recent raport al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI) – cheltuielile militare nu au crescut într-un ritm atât de rapid: +9,4% până în 2024. Un salt record, precedat, însă, de o creștere constantă. Deja în 2015, achizițiile europene crescuseră cu 83%.

Prin urmare, cursa înarmărilor precede sosirea lui Donald Trump la Casa Albă. Acesta pare a fi cel mai vizibil efect secundar, precum și un accelerator suplimentar și decisiv. Punctul de cotitură a fost invazia Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 și decizia administrației SUA – condusă atunci de un democrat – și a guvernelor UE – în majoritate progresiste – confruntate cu agresiunea Kremlinului, de a juca toată partida, sau aproape toată, pe câmpul de luptă.

Odată cu revenirea magnatului, „descurajarea musculară” a devenit un principiu fondator al relațiilor internaționale, iar instabilitatea a devenit extremă. Acum, mai mult ca niciodată, armele au devenit panaceul pentru răspândirea anxietății globale. Întrucât, așa cum predau teoreticienii economici, resursele statelor sunt limitate, investițiile masive în apărare implică mutarea fondurilor din alte sectoare, începând cu cele „concurente”.

Tot ce este asociat cu puterea soft, așadar. Și aici, Trump a catalizat o tendință, aducând-o la un punct culminant, așa cum demonstrează desființarea USAID. După cum notează Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), pentru prima dată în treizeci de ani, Franța, Germania, Regatul Unit și Statele Unite au redus ajutorul, provocând o scădere generală de 9%. Și, tot conform estimărilor organizației, reducerea s-ar putea aproape dubla în curând, ajungând la 17%. Statele Unite și-au redus contribuțiile umanitare la Organizația Națiunilor Unite la 1,7 miliarde de dolari, o zecime din contribuțiile din precedenți.

Declinul cooperării face parte dintr-un proces mai amplu. Marea Britanie a implementat o „raționalizare” a aparatului său diplomatic, ceea ce a dus la o reducere a personalului între 15 și 25%. Olanda a redus bugetul pentru misiunile sale externe și intenționează să elimine cinci ambasade și consulate. Serviciul European de Acțiune Externă este și el la dietă: se așteaptă ca zece delegații ale UE să fie reduse, ceea ce va duce la pierderea a aproximativ 150 de posturi. Washingtonul, a făcut lucrurile în stil mare: în iulie, Departamentul de Stat a concediat 1.300 de angajați și a lăsat vacante 85 din cele 195 de posturi de ambasador, potrivit Asociației Americane a Serviciului Extern.

Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa

Șaizeci dintre aceștia nici măcar nu au fost numiți încă de președinte, care, în locul rețelelor tradiționale și al negociatorilor profesioniști, preferă loialiști din alte medii, cum ar fi dezvoltatorul imobiliar Witkoff, „purtătorul de stindard” al negocierilor cu SUA, din Ucraina până în Orientul Mijlociu. Între timp, douăzeci și șapte de reprezentanțe riscă să fie închise. Nicio problemă, repetă neobosit magnatul, „O greșeală gravă, susțin experții, pentru că, la fel ca în fizică, în geopolitică nu există vidul”. Dezangajarea occidentală este contrabalansată de activismul crescând din partea Ankarei, Beijingului și chiar a Moscovei. Un semn că, poate, „puterea soft” nu este tocmai o risipă de bani.