Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a făcut recent o afirmație rară pentru un lider aflat în funcție: ea a sugerat că ar susține unirea țării sale cu România. Declarația vine pe fondul presiunilor tot mai mari exercitate de Rusia și al schimbărilor profunde din ordinea internațională.
„Devine din ce în ce mai dificil pentru o țară mică precum Moldova să supraviețuiască în democrație, ca stat suveran și, desigur, să reziste Rusiei”, a spus Sandu, potrivit stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Ea a subliniat însă că, în acest moment, majoritatea cetățenilor Republicii Moldova susțin menținerea independenței și parcursul european al țării, nu reunificarea cu România, iar aceasta rămâne direcția pe care o va urma.
Presiunea noii ordini internaționale
Jurnalista Paula Erizanu, de la publicația Kiev Independent, a discutat pe acest subiect cu doi analiști politici: Ileana Racheru și Victor Ciobanu. Racheru susține că declarația Maiei Sandu trebuie citită în contextul schimbărilor globale accelerate după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.
„Declarația a fost forțată ca un exercițiu de evaluare: dacă ordinea internațională se schimbă dintr-una liberală într-una «realistă», împinsă de (Vladimir) Putin și Trump, Republica Moldova trebuie să aleagă cum dispare”, a explicat Racheru.
Analista adaugă că, într-un astfel de scenariu, chiar și o eventuală derivă iliberală a României ar fi preferabilă influenței directe a Kremlinului. „Chiar și un regim de tip (Viktor) Orban în România – deși nu cred că extrema dreaptă populistă ar câștiga o majoritate – ar fi preferabil regimului lui Putin”, a spus ea.
Datele sociologice indică evoluții opuse de-o parte și de alta a Prutului. În România, sprijinul pentru reunificare a scăzut de la aproximativ 70% la 40% după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022. În Republica Moldova, în schimb, susținerea publică a crescut de la 30% la circa 40%, potrivit celor mai recente sondaje.
Semnale de susținere politică
Declarația Maiei Sandu a fost urmată de reacții favorabile din ambele capitale. Premierul Republicii Moldova, Alexandru Munteanu, a declarat că ar vota pentru reunificare într-un referendum ipotetic. Atât el, cât și Maia Sandu au cetățenie dublă, situație întâlnită la aproximativ o treime din populația Republicii Moldova.
Deputatul Vasile Costiuc, liderul partidului unionist Democrația Acasă, a anunțat că va propune organizarea unui referendum pe această temă.
Și președintele României, Nicușor Dan, s-a declarat anterior favorabil reunificării, subliniind însă că integrarea europeană este „una dintre căile” posibile către acest obiectiv.
Potrivit Ilenei Racheru, poziționarea Maiei Sandu a avut și un efect politic colateral: „a redus gradul de ostilitate din partea alegătorilor AUR”, partidul populist de extremă dreapta care o acuza pe Sandu și electoratul românesc din Republica Moldova pentru victoria lui Nicușor Dan în alegerile prezidențiale din 2025.
Liderul AUR, George Simion, învins în turul al doilea al acelor alegeri, nu a comentat declarațiile recente. El are interdicție de intrare în Republica Moldova și în Ucraina, din cauza unor presupuse legături cu serviciile secrete ruse.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
O istorie comună, un viitor incert
Teritoriul actualei Republici Moldova a făcut parte din principatele medievale care au stat la baza formării statului român modern, până la anexarea de către Imperiul Rus în 1812. După Primul Război Mondial, regiunea a revenit României, dar a fost din nou anexată de Uniunea Sovietică în 1940, sub numele de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Limba română a fost redenumită „moldovenească” și scrisă cu alfabet chirilic, iar ideea reunificării a reapărut la sfârșitul anilor ’80, odată cu Mișcarea de Eliberare Națională.
Potrivit relatărilor vremii, primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, i-ar fi propus de mai multe ori unirea omologului său român, Ion Iliescu, fără succes, Iliescu fiind perceput atunci ca apropiat de Moscova.
Discuțiile despre reunificare au fost stopate brutal în 1992, când Rusia a intervenit militar de partea regiunii separatiste Transnistria. După acordul de încetare a focului semnat de Boris Elțîn și Mircea Snegur, subiectul a fost împins în plan secund, iar Transnistria a rămas sub control rusesc.
O reunificare forțată, într-o situație extremă
În opinia analistului politic Victor Ciobanu, reunificarea rămâne, în actualele condiții, mai degrabă un ideal decât un proiect realist.
„Dincolo de oportunitatea din 1991, am crezut într-un singur scenariu: o reunificare forțată, într-o situație extremă. În cazul în care trupele ruse ar ajunge în Transnistria prin Odesa, cred că acest scenariu a fost discutat în culise. El poate rămâne un scenariu”, a declarat Ciobanu.
Nu este însă clar dacă un astfel de demers ar fi acceptat de România. „Nu știu dacă Nicușor Dan ar urmări reunificarea in extremis”, a spus Ileana Racheru, avertizând că o asemenea decizie nu ar aparține doar Bucureștiului, ci și Bruxelles-ului și NATO.
„Cred că Occidentul este destul de conștient de faptul că Rusia vrea să avanseze”, a concluzionat analista.
