Doctorii şi asistentele medicale care au fugit de războiul din Siria şi s-au refugiat în Turcia sunt instruiţi, printr-un program gestionat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi finanţat de Uniunea Europeană, să le acorde îngrijire de bază conaţionalilor săi, în contextul în care Turcia găzduieşte 3,6 milioane de refugiaţi sirieni.
Centrul de pregătire pentru refugiaţi în domeniul sănătăţii din Antakya, cel mai important oraş din regiunea sudică Hatay, la graniţa cu Siria, unde trăiesc 430.000 de sirieni fugiţi din calea războiului din ţara lor, este unul dintre cele şapte centre de acest fel din Turcia, relatează agerpres.
Citește și: Ancheta lui Mueller nu a găsit nicio coordonare între Trump și Rusia
Ele sunt gestionate de OMS printr-un proiect în valoare de 11,5 milioane de euro, bani asiguraţi de Uniunea Europeană în cadrul dispozitivului pentru refugiaţii din Turcia, creat în 2015 pe baza acordului dintre Bruxelles şi Ankara pentru limitarea migraţiei ilegale dinspre Turcia spre Europa.
În doi ani şi jumătate de la inaugurarea sa, centrul din Antakya a oferit pregătire pentru 300 de doctori sirieni şi 300 de asistente siriene, a declarat medicul Hassan Gusen, reprezentant al centrului, la o întâlnire cu mai mulţi jurnalişti în cadrul unei vizite pentru presa străină organizată la 15 şi 16 aprilie în regiunea Hatay de către Delegaţia UE în Turcia.
Asistentele şi medicii sirieni urmează un curs practic de pregătire de şase săptămâni, pentru a fi instruiţi cum să se orienteze prin sistemul de sănătate din Turcia şi cum să le ofere conaţionalilor lor servicii medicale de bază precum vaccinuri sau diverse consultaţii, în limba arabă, sub supravegherea unor medici turci şi reprezentanţi ai OMS. După acest instructaj de adaptare, ei sunt alocaţi apoi unor centre de asistenţă pentru refugiaţi, primind pentru activitatea lor un salariu, care este mai mic decât venitul angajaţilor turci din sistemul medical.
Hassan Gusen spune că aceste cursuri nu le oferă refugiaţilor sirieni cu studii şi experienţă medicală acreditare pentru a lucra în sistemul de sănătate din Turcia, ci doar îi pregăteşte pentru a activa în centre de asistenţă pentru refugiaţi.
Conform datelor UE, pe teritoriul Turciei sunt operaţionale 178 de centre de sănătate pentru migranţi, în cadrul cărora lucrează peste 2.600 de angajaţi.
“Dacă vor să lucreze în spitale din Turcia, trebuie să treacă examenul corespunzător şi să obţină echivalarea diplomelor lor” de către Ministerul Sănătăţii din Turcia, potrivit lui Hassan Gusen, care recunoaşte însă că medicii sirieni refugiaţi nu au ajuns încă să lucreze în sistemul medical turc.
Cei mai mulţi dintre medicii şi asistentele din Siria nu au asupra lor documentele care să ateste studiile şi experienţa lor medicală, însă ei sunt evaluaţi profesional prin mai multe etape, potrivit reprezentanţilor OMS.
În vârstă de 33 de ani, Nebal Asaad este unul din cei 11 medici sirieni care lucrează la centrul de pregătire medicală din Antakya. Ea a studiat patru ani de medicină în Siria, specializarea ORL, însă din cauza războiului nu a mai reuşit să termine şi al cincilea an.
Citește și: Principalele concluzii ale raportului întocmit de Robert Mueller
Femeia locuia cu soţul său, de asemenea medic, într-o suburbie a oraşului sirian Hama, de unde au plecat în 2015 în Turcia, din cauza războiului.
“Situaţia se înrăutăţise. Erau focuri de armă zilnic. Când au început să înroleze bărbaţi în armată, şi urma să fie înrolat şi soţul meu, am plecat”, povesteşte Nebal Asaad.
Era însărcinată în luna a opta când a fugit din Siria, de la Hama la Idlib şi apoi în Turcia. Acum are doi copii, o fetiţă de trei ani şi un băiat de un an. Atât ea şi soţul său, care lucrează ca medic într-un alt centru de asistenţă din Hatay, cât şi cei doi copii au cetăţenia turcă.
“În Turcia este mai bine pentru viitorul copiilor mei”, mai explică femeia. Deşi este mulţumită cu situaţia sa actuală din Turcia, dat fiind că ea şi soţul său au un serviciu, regretă că nu poate lucra în specializarea pentru care s-a pregătit, ORL, şi că face altceva ca medic, oferind consultaţii de bază, în special pentru femei şi copii.
Şi-ar dori să termine şi al cincilea an de studii în specializarea sa şi, la un moment dat, să lucreze în sistemul medical turc, dar ştie că deocamdată nu poate face asta, mai ales că nu a învăţat încă limba turcă.
Când se gândeşte la Siria, spune că cel mai mult îi este dor de familia sa – părinţii şi patru fraţi şi patru surori. “Îmi este atât de dor de ei. Le este foarte greu acolo”, spune femeia, izbucnind în plâns.
Le mai trimite bani din ce câştigă în Turcia şi vorbeşte cu ei pe WhatsApp şi Messenger, dar şi-ar dori foarte mult ca familia ei să îi poată vedea copiii. Speră să aibă şansa la un moment dat să îşi aducă şi familia în Turcia, dar ştie că acest lucru este foarte greu.
În cadrul asistenţei medicale din instrumentul UE pentru refugiaţii din Siria este prevăzută şi construirea a două spitale, în provinciile Kilis şi Hatay de la graniţa cu Siria, pentru care au fost alocate 90 de milioane de euro.
La începutul acestei săptămâni, a fost dat startul oficial al lucrărilor de construcţie pentru viitorul spital de stat din Dörtyol, oraş din Hatay, în cadrul unei ceremonii la care au luat parte oficiali turci, dar şi mai mulţi ambasadori europeni, în frunte cu şeful Delegaţiei UE în Turcia, Christian Berger. El a salutat parteneriatul dintre Turcia şi UE pentru sprijinirea refugiaţilor şi şi-a exprimat speranţa că viitorul spital din Dörtyol va fi un ajutor nu doar pentru imigranţii sirieni, ci pentru întreaga comunitate locală.
De implementarea proiectului se ocupă Agenţia Franceză pentru Dezvoltare (AFD), iar suma alocată de UE pentru construcţie se ridică la 40 de milioane de euro. Spitalul este conceput să aibă o capacitate de cel puţin 250 de paturi şi ar urma să fie finalizat şi să devină operaţional în martie 2021.
Situată la graniţa cu Siria şi cu peste 430.000 de refugiaţi înregistraţi, Hatay este una din provinciile din Turcia cu cel mai mare număr de sirieni aflaţi sub protecţie temporară, astfel că unităţile medicale din zonă sunt sub o presiune tot mai puternică, din cauza înmulţirii permanente a populaţiei şi a nevoilor medicale, în special în serviciile de urgenţă.
Pentru a răspunde nevoilor refugiaţilor, a fost creat din 2015 şi un program de 15 centre comunitare ale Semilunii Roşii, finanţate în prezent de Uniunea Europeană prin coordonarea Federaţiei Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (IFRC). Până în noiembrie 2018, peste 580.000 de refugiaţi beneficiaseră de serviciile acestor centre din Turcia. Centrul din Antakya, regiunea Hatay, a oferit sprijin unui număr de peste 26.500 de persoane.
Centrele sunt deschise pentru persoane de toate vârstele – femei, bărbaţi, copii, adolescenţi, vârstnici şi persoane cu dizabilităţi, oferind protecţie, mijloace de trai, coeziune socială, servicii de sănătate şi sprijin psihologic, dar şi posibilitatea de a restabili legături între membrii familiilor împrăştiate din cauza războiului din Siria.
Instrumentul UE pentru refugiaţii din Turcia (EU Facility for Refugees in Turkey, în engleză) a fost creat în 2015 ca răspuns la un apel al Consiliului European pentru o finanţare suplimentară semnificativă pentru a-i sprijini pe refugiaţii sirieni din această ţară.
Dispozitivul are un buget de şase miliarde de euro: o primă tranşă de trei miliarde de euro pentru 2016-2017 şi o a doua tranşă de trei miliarde de euro pentru 2018-2019.
Din prima tranşă, un miliard de euro a fost alocat din bugetul UE, iar restul de două miliarde – din partea statelor membre. România avea prevăzută pentru această primă tranşă o contribuţie de 21,6 milioane de euro.
Pentru a doua tranşă de trei miliarde de euro, bugetul UE prevede două miliarde de euro, iar statele membre vor asigura restul de un miliard de euro.
Fondurile operaţionale de trei miliarde de euro din prima tranşă au fost angajate şi contractate în totalitate, cu 72 de proiecte desfăşurate. Din această sumă, peste două miliarde de euro au fost efectiv plătite, conform celui de-al treilea raport anual privind implementarea acestui instrument, prezentat la 12 aprilie de Comisia Europeană.
Din aceste prime trei miliarde de euro, suma de 1,4 miliarde a fost alocată pentru asistenţă umanitară, iar 1,6 miliarde – pentru asistenţa pentru dezvoltare, în principal educaţie şi sănătate.
Din bugetul operaţional de trei miliarde de euro pentru 2018-2019, suma de 1,2 miliarde de euro a fost deja angajată, iar 450 de milioane de euro au fost contractate. Din banii din a doua tranşă, au fost până acum contractate 12 proiecte.
De la lansarea acestui instrument al UE, în martie 2016, au fost implementate, conform Bruxellesului, 45 de proiecte de asistenţă umanitară de către 19 parteneri, acoperind nevoi de bază, protecţie, educaţie şi servicii de sănătate.
