Producția și utilizarea plasticului au atins 435 de milioane de tone în 2020, aproape dublu față de anul 2000, iar până în 2040 se estimează o creștere suplimentară de 70%, potrivit unei analize publicate în jurnalul medical „JAMA”. Autorii atrag atenția că această expansiune accelerată are consecințe directe asupra sănătății umane, în special prin expunerea la microplastice.
Plasticele sunt materiale sintetice alcătuite din polimeri precum poliesterul, polietilena, polipropilena sau poliuretanul, cu o compoziție chimică variabilă și adesea cu numeroși aditivi. Deși peste 13.000 de substanțe chimice sunt asociate materialelor plastice, zece grupe sunt considerate deosebit de îngrijorătoare din cauza toxicității ridicate și a capacității de a migra sau de a fi eliberate din plastic. Printre acestea se numără anumiți agenți ignifugi, stabilizatori UV, substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), ftalați, bisfenoli, alchilfenoli și etoxilați de alchilfenol, biocide, unele metale și metaloizi, precum și hidrocarburi aromatice policiclice, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Ce sunt microplasticele și cum ajung în corp
Plasticele cu dimensiuni mai mici de 5 mm sunt definite drept microplastice. Acestea ajung în organism în principal prin inhalare sau ingestie, după ce deșeurile din plastic se degradează în fragmente tot mai mici în mediul înconjurător. Particulele inhalate cu un diametru de 2,5 micrometri sau mai mic pot pătrunde în alveolele pulmonare și în fluxul sanguin, acumulându-se ulterior în diverse țesuturi.
Numeroase alimente, băuturi și surse de apă potabilă conțin microplastice. Un studiu realizat în 2020 în Mexic a analizat contaminarea cu microplastice a 57 de băuturi uzuale, inclusiv sucuri, bere, ceai rece și băuturi energizante. Din totalul probelor, 48 au prezentat microplastice detectabile. Dintre acestea, 36 de probe au conținut mai puțin de 5 particule de microplastic pe litru, 9 probe au avut între 5 și 10 particule pe litru, iar 3 probe au conținut între 11 și 30 de particule pe litru. Cea mai mare concentrație a fost înregistrată într-o probă de bere, cu o medie de 28 de particule pe litru.
Expunerea nu vine doar din alimentație. Multe articole vestimentare, produse cosmetice și produse de îngrijire personală conțin microplastice, iar utilizarea lor poate duce la ingestie accidentală sau inhalare sub formă de aerosoli. O analiză publicată în 2024, care a inclus 38 de studii și 2.379 de produse cosmetice și de îngrijire personală, a arătat că 16,4% dintre acestea conțineau microplastice. Cele mai frecvent testate produse au fost exfoliantele faciale, iar peste un sfert dintre acestea au conținut microplastice.
Microplasticele, vehicule pentru alți poluanți
Datorită suprafeței lor specifice și structurii neregulate, microplasticele pot acționa ca vehicule pentru diverși contaminanți. Ele pot adsorbi sau absorbi poluanți prin mecanisme hidrofobe sau electrostatice și pot acumula în porii lor microorganisme, hidrocarburi aromatice policiclice și metale grele.
Studii experimentale realizate pe linii celulare umane, organoizi și modele animale au arătat că expunerea la microplastice crește stresul oxidativ, producția de specii reactive de oxigen, afectarea membranelor celulare și a organitelor, declanșarea răspunsului imun și deteriorarea ADN-ului. În cazul organoizilor hepatici, expunerea la microplastice din polistiren a indus hepatotoxicitate, cu creșteri ale enzimelor hepatice și dezechilibre antioxidante, sugerând inflamație și stres oxidativ chiar și la cele mai mici doze testate.
Detectarea microplasticelor și prezența lor în țesuturile umane
Pentru identificarea microplasticelor sunt utilizate în prezent metode precum microscopia, spectroscopia și analiza termică, majoritatea studiilor concentrându-se pe particule de polistiren. Deși multe tehnici au fost validate și standardizate, există încă dificultăți în izolarea microplasticelor din probe biologice complexe și în identificarea exactă a fiecărui tip de microplastic.
Cu toate acestea, cercetările au confirmat prezența microplasticelor în numeroase țesuturi și organe umane, inclusiv în plămâni, creier, sânge, ficat, rinichi, inimă, sistem circulator, splină, colon, testicule, lichid folicular ovarian și placentă, precum și în laptele matern și în primele scaune ale nou-născuților. Studiile longitudinale sugerează o creștere a concentrațiilor de microplastice în organism în ultimele decenii.
Analizele post-mortem au arătat niveluri semnificativ mai mari de microplastice în țesuturile cerebrale și hepatice în 2024 comparativ cu 2016. De asemenea, un studiu realizat în Hawaii a raportat o creștere substanțială a frecvenței și concentrației microplasticelor în placentele umane între 2006 și 2021, ajungând la detectarea lor în 100% din probele analizate în 2021.
Efecte cunoscute și potențiale asupra sănătății
Studiile observaționale indică o asociere între prezența microplasticelor și efecte adverse asupra sănătății, fără a demonstra însă o relație directă de cauzalitate. Într-un studiu care a inclus 257 de pacienți cu boală carotidiană asimptomatică, microplasticele au fost identificate în plăcile de aterom la peste jumătate dintre pacienți. Cei care aveau microplastice detectabile au prezentat un risc de 4,5 ori mai mare de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces, pe o perioadă de urmărire de 34 de luni.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Un alt studiu post-mortem a constatat niveluri semnificativ mai ridicate de microplastice în creierul pacienților cu demență comparativ cu persoanele fără această afecțiune. Autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele prin care microplasticele pot contribui la disfuncții organice și la apariția bolilor.
Deși există politici locale și naționale menite să limiteze poluarea cu plastic, acordurile internaționale cuprinzătoare sunt încă puține. Printre inițiativele existente se numără amendamentele Convenției de la Basel din 2019 și MARPOL Anexa V, care interzice aruncarea deșeurilor din plastic în oceane. În paralel, Tratatul Global al ONU privind materialele plastice se află în negociere din 2022, cu obiectivul de a aborda întregul ciclu de viață al plasticului, de la producție la eliminare.
