Gabriel Resources, compania care a pierdut litigiul de la Washington în care a pretins peste 6 miliarde de dolari în Afacerea Roșia Montană, a anunțat, luni, că a trimis o notificare președintelui Klaus Iohannis și Guvernului Ciolacu, în care amenință cu un nou proces la Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor privind Investițiile (ICSID) din Washington.
Jurnalistul și fostul senator Mihai Goțiu, arată faptul că adevărata miză a celor de la Gabriel Resources este să evite delistarea de la Bursa din Toronto. Cei de la Gabriel Resources ar încerca, de fapt, să aducă statul român la masa negocierilor, iar când se va pune problema delistării de la bursă să poată invoca faptul că se află în proces de negociere, potrivit stiripesurse.
Citește și : Moscova acuză YouTube că cenzurează conţinutul la comanda Washingtonului
”Gabriel Resources, compania care a pierdut litigiul de la Washington în care a pretins peste 6 miliarde de dolari în Afacerea Roșia Montană, a anunțat, luni, că a trimis o notificare președintelui Klaus Iohannis și Guvernului Ciolacu, în care amenință cu un nou proces la o curte internațională de arbitraj. Notificarea, care invocă refuzul ANRM de a-i prelungi licența care a expirat în această vară, este plină de minciuni flagrante.
”Noul demers al companiei este o încercare disperată de supraviețuire, în condițiile în care, în lipsa unei licențe miniere de exploatare a aurului, e doar o chestiune de timp până când va fi delistată de la Bursa de Toronto. Valoarea actuală a acțiunilor Gabriel Resources este una absolut derizorie (variind în jurul a 0,015 dolari/acțiune, adică mai puțin de un leu), cu o devalorizare a valorii de piață a companiei de 97,5% față de maximul istoric, atins în 2011.
În realitate, RMGC, subsidiara din România a Gabriel Resources, nu și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale legate de licență. Cea mai importantă dintre acestea a fost realizarea unui proiect de exploatare conform cu legislația din România. Zecile de procese din România, în care avocații societății civile au demonstrat ilegalitatea actelor favorabile RMGC (în special certificatele de urbanism și cele de descărcare de sarcină arheologică), nu lasă loc de interpretare.
Decizia Curții de Arbitraj de la Washington confirmă acest lucru, motivarea arătând că proiectul propus de RMGC nu a fost autorizat tocmai din cauza neîndeplinirii obligațiilor legale, în ciuda sprijinului primit din partea autorităților statului român. În motivarea deciziei, ICSID nu face nicio referință la licență. În schimb, menționează explicit cauzele pentru care proiectul de la Roșia Montană nu a fost autorizat: pentru că acesta nu îndeplinea condițiile legate de mediu, sociale, economice și de protecție a patrimoniului cultural. Sunt, practic, aceleași condiții pe care RMGC trebuia să le îndeplinească și pentru a putea solicita, în mod legitim, prelungirea licenței!
”Acesta nu e un caz în care un stat a intervenit pentru a transfera un proiect profitabil de la un investitor privat către altul favorizat. Este un caz în care provocările de mediu, sociale, culturale și economice presupuse de un proiect minier masiv s-au dovedit a fi insurmontabile, în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită unei singure părți sau unei singure cauze” – din motivarea ICSID.
În legislația autohtonă nu era prevăzută obligația statului român de a prelungi, la nesfârșit, licențele miniere, care ar echivala cu o licență pe termen nelimitat. O asemenea posibilitate a fost introdusă doar în această vară, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului Ciolacu, despre care România Curată a raportat pe larg.
Cu toate acestea, în ciuda minciunilor și intrepretărilor absurde din notificare, Gabriel Resources se așteaptă ca reprezentanții statului român să participe la negocieri legate de acordarea unei noi licențe pentru Roșia Montană, care s-o înlocuiască pe cea expirată. Acceptarea unor astfel de negocieri este, însă, o capcană, pe care avocații lui Gabriel Resources au mai folosit-o în relațiile cu Guvernul României, pentru ca, ulterior, în litigiul de la Washington să invoce negocierile (în care au formulat pretenții inacceptabile) în favoarea companiei.
Această stratagemă are la bază atât incompetența, cât și complicitatea unor miniștri din Guvernul României, cât și din instituțiile subordonate acestuia.”, scrie Mihai Goțiu, într-o analiză pentru RomâniaCurată.