“Am fost în două războaie și știu că războiul aduce moarte și distrugere în toate satele și orașele prin care trece. Pentru că aceasta este logica războiului. Dacă oamenii nu dau dovadă de înțelepciune, se luptă ca orbii și se distrug reciproc. Noi nu trebuie să tragem de capetele sforii care leagă nodul războiul. Deoarece cu cât tragem mai mult, nodul se va strânge mai tare și va trebui să îl tăiem. Și nu mai trebuie să va spun ce înseamnă acest lucru”
Acest mesaj i l-a transmis pe 26 octombrie 1963 președintele URSS, Hrușciov, președintelui american Kennedy, în timpul crizei rachetelor din Cuba, scrie MILLIYET, potrivit stiripesurse.ro.
Războiul Rece 2.0
Când s-a anunțat la summitul NATO de săptămâna trecută că rachete americane cu rază lungă de acțiune vor fi amplasate în Germania, mi-a venit în minte epoca Războiului Rece. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat pentru televiziunea rusească de stat că „ne îndreptăm pas cu pas către un război rece”.
Citeşte şi: Autorul tentativei de asasinat împotriva lui Donald Trump a acţionat singur – Stiripesurse.md
În timpul războiului rece dintre SUA și URSS, care s-a încheiat odată cu căderea Zidului Berlinului, și Turcia a jucat un rol activ. Rămâne un mare semn de întrebare cât de dispuse vor fi Statele Unite să ofere sprijin militar aliaților săi din NATO după o posibilă victorie electorală a lui Trump. Numai că Statele Unite sunt o țară care nu și-a îndeplinit obligațiile față de aliații nu doar în timpul președinției lui Trump, ci și în trecut. Suntem unul dintre aceia care știu cel mai bine acest lucru.
Acord secret SUA-URSS
În culisele deznodământului pașnic al crizei rachetelor din Cuba există un acord secret încheiat de fratele lui JFK, procurorul general al SUA, Robert Kennedy, și ambasadorul sovietic în SUA, Anatoli Dobrinin. Ca răspuns la îndepărtarea de către URSS a rachetelor din Cuba, Statele Unite s-au angajat să retragă rachetele Jupiter din Turcia, dar acest lucru cu siguranță nu a fost anunțat publicului sub această formă, urmând să fie implementat după șase luni, când situația se va fi calmat. Se zvonește că nici măcar vicepreședintele Lyndon Johnson nu era la curent cu acest acord.
Pentru a nu atrage atenția, s-a decis eliminarea rachetelor din Italia împreună cu cele din Turcia, deși acest lucru nu a fost inclus efectiv în acord, iar rachetele au început să fie demontate în aprilie 1963. Într-un raport al think-tank-ului american Wilson Center, care a examinat documente desecretizate, se arată că au fost făcut eforturi mari pentru a convinge Italia și Turcia și pentru a păstra secretul acordului cu sovieticii. SUA le-au spus Italiei și Turciei că rachetele Jupiter erau deja învechite și că submarinul nuclear Polaris va oferi în schimb o apărare mai eficientă.
A fost mai dificil să convingă Turcia, a trebuit să își dea acordul și Statul Major General, nu doar guvernul. Ca “o îmbunare” pentru Turcia, i s-au promis avioane de luptă capabile să transporte bombe atomice și alte ajutoare militare care nici până acum nu au fost dezvăluite. În același timp, i s-a promis Turciei că va putea avea membri în echipajul submarinului Polaris și că aceștia vor putea culege informații.
Din 14 aprilie, nava USS Sam Houston a petrecut câteva zile la Izmir, presa având acces la această informație, iar pe 25 aprilie a fost scoasă ultima rachetă Jupiter din Turcia. Într-un fel, SUA au sacrificat Turcia pentru propriile interese și au folosit Italia pentru a împiedica dezvăluirea acordului secret privind rachetele din Turcia. Este suficient să privim trecutul pentru a înțelege perspectiva actuală a SUA asupra aliaților săi din NATO.
Lumea a reluat cursa periculoasă a înarmării. După cum spunea Hrușciov în 1962, dacă încep să se desfacă capetele sforii, nu este greu de anticipat ce va urma. Criza Rachetelor din Cuba ne-a arătat că în momentul în care nodul este strâns prea tare și trebuie tăiat, nu există nimeni în afară de noi în care să ne încredem.