Navalnîi nu are moștenitori. Mai există vreo speranță pentru opoziția din Rusia?
Când Aleksei Navalnîi a ales să se îmbarce într-un zbor către Moscova în ianuarie 2021, liderul opoziției trebuie să fi știut că moartea sa era aproape inevitabilă. După ce a supraviețuit unei tentative de asasinat și a primit o lungă pedeapsă cu închisoarea pronunțată de sistemul judiciar corupt din Rusia, Navalnîi a ales să se martirizeze în numele răsturnării lui Putin.
Cu toate acestea, astăzi, el nu lasă în urma lui nici o opoziție unită, nici un lider care să-i ocupe locul și puține speranțe că ziua de mâine va fi mai luminoasă pentru Federația Rusă, potrivit stiripesurse.ro.
Citește și : Nebunie în Rusia: jurnaliști și protestari arestați pe străzi. Revoltă după moartea lui Navalnîi
În cei trei ani de la întoarcerea sa în Rusia, fostul avocat și blogger a avut apariții ocazionale prin linkuri video neclare de la închisorile din Rusia îndepărtate pentru a răspunde acuzațiilor absurde. Corpul lui slăbit prezenta semnele unei suferințe extreme. Coloniile penale din Rusia pentru criminali îndârjiți sunt locuri brutale în cel mai bun caz. Dar Navalnîi a primit un meniu special de tortură inumană . Luni petrecute în izolare, în condiții de îngheț și cu rații mici i-au distrus sănătatea. Statul chiar a refuzat pentru perioade lungi să stingă luminile celulei sale și a inundat cu propagandă politică camera lui ore în șir.
Cu toate acestea, Navalnîi, în mod uimitor, părea să rămână într-o stare de sănătate psihică bună. În instanță, cu o zi înainte de a muri, prizonierul politic a fost văzut râzând și glumând – rareori a luat în serios procesele-spectacol ale regimului, alegând să își bată joc mai degrabă decât să participe la ele – și scria în mod regulat critici înverșunate la adresa regimului Putin și a războaielor sale din celula sa. Când avocații săi au reușit să-l contacteze, au distribuit aceste materiale prin intermediul rețelelor de socializare populare ale lui Navalnîi. Poate că trupul lui Navalnîi a fost frânt, dar el a rămas conștient atât de politica Rusiei, cât și, probabil, de soarta teribilă care îl aștepta.
Când Navalnîi a pătruns pe scena politică la începutul anilor 2010, a folosit rețelele de socializare pentru a aduce sute de mii de ruși să protesteze pe străzi față de corupția și criminalitatea statului rus. Scriind pe blogul personal, Navalnîi a luat elitele în colimator și a dat glas opoziției: „Nu suntem vite sau sclavi. Avem o voce și puterea de a o apăra”. Acest avocat frumos și tânăr a vorbit în limba tinerilor, folosind platforma de comunicare a tinerilor, pentru a stârni opoziția față de regimul criminal al lui Vladimir Putin. Iar mesajul general al lui Navalîi, difuzat într-un moment în care opresiunea în masă abia începea în Rusia post-sovietică, era simplu: oricine, numai nu Putin.
Operator politic, scriitor și orator priceput, Navalnîi a făcut apel la rușii din toate părțile spectrului să se unească și să-l îndepărteze pe Putin. În acele marșuri timpurii, care s-au centrat pe opoziția față de alegerile prezidențiale nedemocratice din 2012, Navalnîi i-a chemat pe toți, de la verzi la comuniști, liberali și naționaliști, să se alăture campaniei sale. Având puțină atenție pentru cei cu care lucra, Navalnîi s-a trezit în curând liderul unei grupări informale ai cărei lideri sunt astăzi în închisoare , precum Ilia Iașin sau Boris Nemțov, ucis cu mult timp în urmă de regim. Nimeni la acea vreme nu știa cum să vorbească sau să unească un spectru atât de larg de opoziție disparată a Rusiei precum Alexei Navalnîi.
Cu toate acestea, tocmai această strategie a unității a provocat cele mai mari critici la adresa lui Navalnîi. Alinierea liderului cu extrema-dreaptă și sprijinul anterior pentru politicile naționaliste – el avea să își prezinte scuze pentru că a făcut aluzie la musulmani drept „gândaci” într-un videoclip din 2007 – i-a pătat reputația în special în rândul ucrainenilor. Fotografiile cu Navalnîi care mărșăluiește alături de extrema-dreaptă bântuie orice mențiune despre lider în forumurile online, iar criticii l-au acuzat în mod regulat că s-a îndoit cu privire la soarta Crimeei în 2014. Navalnîi nu a fost niciodată cavalerul alb liberal pe care unii din Occident l-au considerat a fi sau cel puțin au sperat că va fi.
Cu toate acestea, Navalnîi a fost singurul lider al opoziției în ultimii 24 de ani ai guvernării din ce în ce mai totalitare a lui Putin care a oferit o cale serioasă de ieșire din dictatură, oligarhie și naționalism extrem. În timp ce evaluările sondajelor lui Navalnîi în campaniile electorale eșuate în care a fost implicat nu au sugerat niciodată că a obținut sprijin în masă – într-adevăr, ratingul său de aprobare în rândul publicului rus a scăzut rapid în ultimii ani – echipa sa de publicitate a ajuns la o audiență uriașă online și, prin eforturile lor de campanie în străinătate, au construit legături politice serioase cu factorii de decizie din întreaga lume. De exemplu, expunerea echipei despre palatul opulent al lui Putin de pe coasta Mării Negre, construit cu fonduri deturnate, a fost vizionată de peste 100.000.000 de ori pe YouTube.
Poate că Putin a controlat mass-media, dar echipa lui Navalnîi a ocolit cu îndemânare restricțiile oficiale pentru a ajunge la o audiență uriașă. Aproape toată lumea din Rusia auzise de Alexei Navalnîi și știa că el reprezintă o opoziție reală față de Putin (pe care Navalnîi l-a botezat „bătrânul din buncărul său” – un bunic nesimțit, irascibil, înclinat să distrugă Rusia). Într-o țară a cărei politică a fost plină de candidați falși ai opoziției, Navalnîi a fost, de bine sau de rău, cea mai recunoscută și singura alternativă la Putin pentru majoritatea rușilor.
Poate fi o coincidență faptul că moartea tragică a lui Navalnîi în îndepărtata regiune a Rusiei Iamalia-Neneția are loc cu doar o lună înainte ca țara să voteze la alegerile prezidențiale – sau, mai exact, să participe la cea mai recentă încoronare a lui Vladimir Putin. Cu toate acestea, urmează și știrile de săptămâna trecută conform cărora contestatorul lui Putin și candidatul opoziției, Boris Nadejdin, a fost exclus de pe buletinul de vot. Aceste povești doar se adaugă la nenumăratele rapoarte despre arestările, bătăile și uciderile jurnaliştilor și politicienilor de opoziție din toată Rusia în ultimii doi ani. Generația de lideri și susținători ai opoziției din anii 2010 este distrusă, bătută și redusă la pulbere. Acum, cea mai mare speranță a lor a fost ucisă.
Zilele în care candidaților opoziției li se putea permite să opereze în periferiile Rusiei sau chiar să facă o scurtă apariție în campaniile electorale au trecut de mult. Acele „vremuri vegetariene”, așa cum le-a descris cândva fosta secretară de presă a lui Navalnîi, Anna Veduta, analistului Ian Garner, au fost înlocuite de opresiune care aduce înapoi cele mai întunecate zile ale secolului al XX-lea. Acum, regimul folosește noile canale media pentru a strânge șurubul și mai mult, perturbând și diminuând în mod constant orice scânteie de opoziție înainte ca figurilor precum Alexei Navalnîi să li se permită să aprindă flăcările revoltei. Ori de câte ori este lansată o nouă campanie, aceasta este instantaneu înecată de zgomotul roboților, trolilor și adevăraților credincioși Putiniști – iar susținătorii ei sunt aruncați în închisorile putrede ale Rusiei. În aceste circumstanțe, cum poate apărea un Navalnîi nou, nepătat și popular?
Cea mai mare realizare a lui Navalnîi a fost aceea de a uni opoziția sub steagul „toți, în afară de Putin”, la începutul anilor 2010. El a construit punți între grupuri opuse, fragmentate. Fără Navalnîi, ar fi fost imposibil să ne imaginăm comuniștii care mărșăluiesc alături de verzi împotriva lui Putin. Opoziția rusă de astăzi are nevoie disperată de o figură cu forța psihologică și caracterul de sacrificiu al lui Aleksei Navalnîi: cineva care este suficient de curajos să rămână în Rusia, să spună adevărul fără să țină seama de consecințe și să creeze un nou impuls pentru „oricine, în afară de Putin”.
