Ce aduce echipa de patru diplomați în Mediterana de Est, după inițiativele energetice promovate la conferința Cooperării Transatlantice în Domeniul Energiei (P-TEC), desfășurate la Atena, în perioada 6-7 noiembrie, scrie „Kathimerini” (Grecia).
Cu câteva zile înainte de sosirea noii ambasadoare a SUA la Atena, Kimberly Guilfoyle, a apărut o altă știre căreia nu i s-a dat prea multă importanță. Donald Trump l-a propus pe omul de afaceri din Arizona John Breslow, un finanțator al republicanilor și al președintelui SUA, drept ambasador la Nicosia. Mandatul actualului ambasador al SUA în Republica Cipru, Julie Davis, se încheie în martie, dar Breslow ar putea ajunge acolo mai devreme, în funcție, bineînțeles, de procedurile din Congres. Tom Barrack, șeful misiunii diplomatice a SUA la Ankara și trimis special al președintelui american pentru Siria, îi „așteaptă” pe cei doi noi ambasadori la Atena și Nicosia aproape de la începutul mandatului lui Donald Trump la Casa Albă, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Dacă îl adăugăm celor trei ambasadori și pe Massad Boulos, consilierul principal al Departamentului de Stat pentru Africa, puternic implicat în Libia, avem o echipă de patru diplomați care răspund în mod direct în fața lui Donald Trump și transmit mesajul său către Mediterana de Est în deplină coordonare. Iar acest mesaj este relativ simplu și clar: rezolvarea divergențelor și promovarea unor contracte de cooperare economică benefice pentru toată lumea, inclusiv pentru Statele Unite. Echipa prezidențială formată din cei patru diplomați are în mod clar drept prioritate promovarea politicii energetice a SUA în regiune, care, însă, pentru a putea fi aplicată în totalitate, va trebui să depășească diverse obstacole.
Nu este o coincidență faptul că SUA, prin intermediul lui Massad Boulos, încearcă să activeze o discuție în culise despre necesitatea ca divergențele dintre statele est-mediteraneene – în principal Grecia, Turcia, Libia și Egipt, care au Zone Economice Exclusive (ZEE) care se suprapun – să fie rezolvate printr-un dialog facilitat de Washington. În diversele întâlniri care au avut loc în ultimele zile în marja summitului Cooperării Transatlantice în Domeniul Energiei (P-TEC), a devenit clar că pentru SUA Coridorul Vertical, adică asigurarea unui nou canal stabil pentru transportul GNL-ului american către Ucraina și – în principal – spre Europa Centrală, este prioritatea absolută.
Rolul lui Boulos este esențial, deoarece discută cu ambele regimuri din Libia, a avut discuții în Turcia, s-a întâlnit cu prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis la New York și cu președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi la Cairo, prin urmare, discută cu toate părțile și se ține la distanță. Deși confirmarea lui Breslow pentru postul de la Nicosia este în așteptare, este puțin probabil ca acesta să acționeze diferit față de Kimberly Guilfoyle la Atena și de Tom Barrack la Ankara, care promovează fiecare dimensiunea strict bilaterală a relațiilor Washingtonului cu Grecia și Turcia.
India – Orientul Mijlociu – Europa
Din comunicatele și declarațiile comune făcute după summitul P-TEC, în special după reuniunea formatului 3+1 (Grecia, Cipru, Israel + SUA n. trad.) privind energia, este clar că americanii văd imaginea de ansamblu și nu se implică în problematici punctuale, după cum arată referirea clară la planul Coridorului India – Orientul Mijlociu – Europa, fără nicio aluzie la proiectul punctual al cablului submarin de interconectare electrică (GSI – Grecia-Cipru, cu extensie spre Israel n.trad.), proiect în prezent „înghețat”. Activarea formatului 3+1 arată, în această etapă, în primul rând, faptul că SUA înțeleg că nu poate exista o convergență în Mediterana de Est fără Cipru (inițiativele privind o soluție pentru reunificarea Ciprului nu vor întârzia să apară) și, bineînțeles, fără Israel.
Zâmbete la Atena – Grecia își consolidează rolul de rută de ocolire a Mării Negre
Momentul inițiativei americane nu este, desigur, independent de situația generală. Încercând să explice viziunea strategică a Washingtonului, ambasadorul SUA la Ankara, Tom Barrack, a vorbit în urmă cu câteva zile despre „convergențe” de la Marea Caspică la Marea Mediterană, incluzând în jocul energetic și Azerbaidjanul și țările din Asia Centrală, care își reduc dependența de Moscova, și evident Turcia și Siria, unde americanii doresc să își mențină influența.
Pe componenta Asia Centrală și Caucaz, turcii pot fi de acord cu Washingtonul, dar Ankara nu privește cu ochi buni tot ce se întâmplă la granițele sale de vest. Chiar vineri, în timpul discursului său la summitul P-TEC, Mitsotakis a vorbit despre necesitatea de a împiedica gazele naturale rusești să intre în Europa „pe ușa din spate, și anume prin Turcia”. Atena consideră prezența americană în Grecia, în zona de la sud de Creta, în estul Mediteranei, în Marea Ionică, dar și la Alexandroupoli și – posibil – Kavala, drept un atu geopolitic.
Prin oficializarea acordului pentru transportul gazelor naturale lichefiate americane prin Coridorul Vertical către Ucraina și Europa Centrală (Ungaria și Slovacia), Grecia își consolidează, în esență, rolul de a fi ruta ocolitoare a Mării Negre și în sectorul energetic – nu doar în cel militar (forțele NATO se deplasează prin intermediul portului Alexandroupoli 12 luni pe an).
Atmosferă glacială la Ankara – Pentru Turcia, este un mesaj care a provocat reacții
Pentru Τurcia, această creștere clară a rolului Greciei în ochii celor care contează (adică ai Washingtonului) este un mesaj care a provocat reacții (cum ar fi discuția despre accelerarea explorărilor efectuate de Turcia în Zona Economică Exclusivă libiană la sud de linia mediană, adică de perimetre din Zona Economică Exclusivă a Greciei atribuite Chevron), dar mai ales un prilej de reflecție pentru modul în care Ankara a acționat, în general.
Evoluția lucrurilor de până acum îi dă câștig de cauză premierului Mitsotakis, care a menținut o poziție de neclintit în două probleme cheie: în primul rând, problema ucraineană. În ciuda unor propuneri făcute ocazional de acționa altfel, Mitsotakis nu și-a schimbat tactica de a sprijini Kievul atât din punct de vedere politic, cât și cu sisteme de armament care nu au afectat capacitatea de luptă a Forțelor Armate Grecești. În al doilea rând, menținerea unui echilibru foarte dificil în privința conflictului din Gaza, unde Grecia a rămas una dintre puținele țări care au păstrat relațiile excelente cu Israelul.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Reamintim că la scurt timp după întâlnirile avute la Atena, la sfârșitul săptămânii trecute, cu oficialii americani (secretarul american pentru energie, Chris Wright, și secretarul pentru afaceri interne, Doug Burgum – n.trad.), Mitsotakis a vorbit la telefon cu omologul său israelian, Benjamin Netanyahu. Pe de altă parte, Ankara, dincolo de relația personală pe care Erdogan a cultivat-o cu Trump, rămâne un partener care creează mult mai multe probleme decât rezolvă și, cel mai important, în această etapă pare să aibă dificultăți în a-și „rarefia” contactele cu președintele rus Vladimir Putin.
Îngrijorarea Turciei și stratagema de a abate atenția folosindu-se de Libia
Opțiunea Turciei de a se baza pe gazele naturale rusești și de a continua să le utilizeze și să le comercializeze, în ciuda sancțiunilor impuse Rusiei din cauza invaziei în Ucraina, pare să înceapă acum să dea peste cap planurile Ankarei în domeniul energiei și obiectivul său de a deveni un centru energetic pentru Europa. Cel puțin, așa estimează analiști economici experimentați din Turcia.
Aceiași analiști subliniază că Ankara observă că Statele Unite, pe de o parte, cer o reducere a importurilor de gaze și petrol din Rusia – Donald Trump a făcut recent o solicitare în acest sens președintelui turc – și, pe de altă parte, transformă Grecia într-un hub de import și distribuție GNL.
„Așa cum opțiunea pentru sistemele rusești de rachete S-400 a provocat excluderea Turciei din programul aeronavelor F-35, tot așa acum opțiunea Ankarei de a comercializa gaze naturale din Rusia provoacă o problemă serioasă”, consideră analiștii.
Moscova a prezentat pentru prima dată ideea creării unui nou hub energetic în regiunea Traciei de Est în octombrie 2022, anunțând că proiectul vizează reorganizarea transporturilor de gaze naturale către Europa prin Marea Neagră. Ankara a susținut planurile Rusiei.
Oficialii de la Ankara au remarcat însă cu atenție că ambasadorul SUA, Tom Barrack, a vorbit despre o viitoare cooperare comercială turco-israeliană, subliniind că „nu se vor lupta între ei. În opinia mea, acest lucru nu se va întâmpla și armonia va apărea de la Marea Caspică până la Marea Mediterană”.
În ziua Summitului Transatlantic pentru Energie de la Atena, Erdogan a avut o convorbire telefonică cu prim-ministrul Guvernului de Uniunea Națională din Libia, recunoscut la nivel internațional, Abdul Hamid Dbeibah, în timpul căreia a subliniat importanța cooperării continue dintre Turcia și Libia, în special în sectorul energetic. De asemenea, el a subliniat că eforturile comune pentru protejarea drepturilor și intereselor celor două țări în estul Mediteranei vor continua. Convorbirea dintre cei doi lideri a avut loc în contextul memorandumului de înțelegere semnat în iunie 2025 între Compania Națională de Petrol din Libia și Compania de Petrol de Stat din Turcia (TPAO).
Până în prezent, însă, Turcia nu a trimis nava de cercetare „Oruc Reis” în zona de la sud de Creta. Există estimări că proiectul ar putea fi „înghețat” la sugestia americanilor, pentru a evita noi tensiuni. Analiștii politici, însă, exprimă suspiciunea că Ankara ar putea încerca să opereze în zone pe care Tripoli le consideră ca aparținând platformei continentale libiene.
