RUSIA ESTE CUNOSCUTĂ pentru trapeziştii săi. Puțini au stăpânit arta la fel de bine ca Vladimir Potanin, cel mai bogat om de afaceri al Rusiei, un bărbat îndesat de 61 de ani, cu o avere de aproximativ 23 de miliarde de dolari. Născut în nomenclatura sovietică, el a supraviețuit căderii comunismului și apoi a jucat un rol în conceperea schemei de „împrumuturi pentru acțiuni” a lui Boris Elțin, prin care regretatul președinte al Rusiei spera să pună activele țării în mâini private. Potanin a folosit această schemă pentru a prelua proprietatea asupra resurselor naturale. El este unul dintre puținii oligarhi din epoca Elțin care au prosperat sub Vladimir Putin; cei doi sunt prieteni de hochei pe gheață. El deține cea mai mare participație la Norilsk Nickel, unul dintre cei mai mari producători de nichel și paladiu din lume, deși timp de ani de zile el și alți moguli s-au certat cu privire la proprietatea sa. Spre deosebire de alți oligarhi legați de Kremlin, nici el, nici afacerea lui nu sunt supuse sancțiunilor occidentale impuse după ce Rusia a invadat Ucraina. Dar războiul l-a costat. Averea lui a scăzut cu aproximativ un sfert anul acesta, chiar dacă prețurile nichelului și paladiului au crescut, relatează The Economist.
Așa este viața pentru magnați într-o lume tiranică instantanee. Este una dintre trăsăturile ciudate ale globalizării că autocrațiile, precum Rusia și China, sunt terenuri de reproducere pentru miliardari. Pentru o vreme, Moscova a avut cei mulţi bogătaşi decât orice alt oraș de pe Pământ. Acum trei orașe chineze, Beijing, Shanghai și Shenzhen, depășesc ‘borcanele cu miere’ liberale precum New York. Prăbușirea Uniunii Sovietice și deschiderea Chinei comuniste au stimulat o nouă epocă de aur pentru cei superbogați, precum toată vrăjitoria tehnologică din Silicon Valley. Primii ani ai capitalismului liber, atât în Rusia, cât și în China, au declanșat o schimbare a bogăției – atât de la o întreprindere autentică, cât și de la transferul bunurilor publice în mâini private – poate fără egal în istoria umanității.
Și totuși astfel de averi pot scădea la fel de repede pe cât cresc. Același cocktail de oportunism și risc care generează bonanțele îi face, de asemenea, vulnerabili. Aceasta este cea mai mare lecție din cele aproximativ 100 de miliarde de dolari pe care Bloomberg Billionaires Index consideră că primii 20 de ultrabogați din Rusia au pierdut de la începutul anului. Dar nu este unic pentru Rusia. Magnaţii din China, supuși capriciului președintelui Xi Jinping, ar avea povești la fel de învinețitoare de spus că nu au fost, la fel ca omologii lor ruși, forțați să tacă. Același lucru este valabil și pentru miliardarii saudiți închiși de Muhammad bin Salman, prințul moștenitor al regatului, la sfârșitul anului 2017.
Păcatul inițial al acestor regimuri sunt legile fluide – sau nelegiuirea pură – care existau atunci când forțele pieței au fost dezlănțuite. În cazul Rusiei, a început cu privatizările de la mijlocul anilor 1990 în care active precum Norilsk Nickel, cu sediul într-un fost gulag din Arctica Rusă, au fost licitate pentru un… cântec. Oligarhii din prima generație au exercitat influență în Kremlin până când domnul Putin și-a schimbat tactica. Sub el, un nou val de magnați au primit contracte de stat profitabile. Înțelegerea a fost că atâta timp cât vor rămâne în afara politicii, Kremlinul se va ține departe de afacerile lor. Putin, totuși, ține o mângâiere grea deasupra capului lor.
În China, Rupert Hoogewerf de la Hurun Report, un editor al listelor celor mai bogaţi oameni la nivel mondial, amintește de „cinci culori” care se presupune că au fost folosite în anii 1990 pentru a descrie proveniența bogăției plutocratice: roșu pentru Partidul Comunist, verde pentru armată, albastru pentru vamă. Alb vechi pentru droguri, negru pentru piața neagră. După aceea, spune Minxin Pei, autorul chinezo-american al cărții „China’s Crony Capitalism”, banii murdari s-au transformat în bani ușori. Dezvoltatorii imobiliari au primit teren și acces la credit de la stat. Magnații tehnologici auto-făcuți ai Chinei, cum ar fi Jack Ma de la Alibaba și (fără legătură) Pony Ma de la Tencent, au profitat de asemenea de reglementările inexistente și și-au folosit propria abilitate pentru a crea un duopol digital uimitor. Când a început un blitzkrieg antitrust anul trecut, este posibil să fi fost justificat din punct de vedere economic. Dar avea și semnele unei vendete politice.
Pentru a ocoli autocrații, plutocrații încearcă uneori să câștige sprijinul publicului. Acesta este un gambit periculos. Mihail Hodorkovski, un fost oligarh, a petrecut un deceniu după gratii din 2003, aparent pentru fraudă fiscală. Infracţiunea sa principală a fost îndrăzneala să ia în considerare candidatura împotriva lui Putin la președinție. Ma de la Alibaba a făcut greșeala de a dobândi statutul de star rock, în timp ce regimul lui Xi devenea din ce în ce mai paranoic. În ochii săi, sectorul tehnologic s-a îndepărtat prea mult de valorile fundamentale ale Partidului Comunist. Aspirațiile sale fintech au reprezentat o amenințare pentru băncile de stat. Cel mai păcătos dintre toate, a reprezentat o sursă rivală de putere. Așa că Ma a fost mustrat de partid și acum rar mai este văzut în public.
O altă cale potențială de scăpare este peste mări. De ani de zile, un club global de susținători format din avocați și alți interpuşi i-a ajutat pe oligarhii Rusiei să-și ascundă bogăția în adăposturile fiscale offshore și să-și îmbunătățească reputația. În timp ce firmele rusești s-au înghesuit la Bursa de Valori din Londra, cele chineze au preferat New York și Hong Kong, folosind adesea structuri financiare complexe care le-au permis să ocolească restricțiile Chinei asupra capitalului străin.
Dar geopolitica a făcut acest lucru mai dur, de asemenea. Răspunsul Occidentului la agresiunea Rusiei este de a pune în lumină bogăția ascunsă a oligarhilor, inclusiv iahturi, case și avioane private. Sancțiunile îi vor răni pe unii dintre ei, dar la fel poate și o aversiune crescândă față de a atinge orice rus. China a asistat la același atac asupra Huawei, gigantul său de echipamente de telecomunicații. Le lasă plutocraților puține alternative decât să se apropie de conducători acasă, indiferent de cost.
Belle Epoque sau Apocalipsa prezentă?
Nimic din toate acestea nu pare să pună capăt epocii de aur. Potrivit lui Hurun, viitoarea sa listă globală de bogaţi va conține cu 200 de miliardari mai mulți decât acum un an și va atinge un nou record. Magnaţii chinezi se înmulțesc. Mulți, totuși, renunță la ostentație pentru o nouă trăsătură: smerenia. „În China, antreprenorii de top nu sunt aproape niciodată în ochii publicului”, spune domnul Hoogewerf. Instinctul de supraviețuire al lui Potanin este, de asemenea, să-și țină capul în jos. Când a fost intervievat de Financial Times în 2018, el locuia în propriul country-club din afara Moscovei. Ascunzându-se, după cum el însuşu a mărturisit dDe la toată lumea.’ ■
