NYT: Războiul merge mai bine decât credeți

În luna în care filmul „The Hunger Games” făcea legea la box office și președintele Barack Obama se îndrepta fără emoții spre al doilea mandat, prețul barilului de țiței Brent atinsese 123 de dolari. La valoarea actuală a dolarului, ar însemna azi cam 175, potrivit The New York Times.

Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI

Însă marți [miercuri în Europa – n.trad.], în ciuda blocării Strâmtorii Ormuz de către Iran și a atacurilor lui asupra infrastructurii energetice a vecinilor, barilul oscila undeva pe la 100 de dolari, adică un pic mai mult decât prețul mediu ajustat la inflație din ianuarie 2001, vreo 95 de dolari.

Acest fapt ar trebui să așeze întrucâtva în perspectivă panica referitoare la războiul din Orientul Mijlociu. Dacă ar fi să-i dăm ascultare versiunii opoziției cu privire la evenimente, acest atac neprovocat și inutil asupra Iranului, lansat doar în interesul Israelului, constituie deja un fiasco de politică externă care a pus în pericol economia globală, fără a fi avut în vedere măcar un obiectiv dacă nu un deznodământ clar. După cum îi declara în weekend lui Kristen Welker de la NBC senatorul democrat de Connecticut Chris Murphy: „Noi n-am mai văzut niciodată în istoria acestei țări un asemenea nivel de incompetență în purtarea unui război.”Nu zău? Ia să facem un mic periplu prin istoria recentă a SUA.

– În cursul Operațiunii Desert Storm din 1991 împotriva Irakului lui Saddam Hussein, campanie considerată în general un succes militar genial, coaliția condusă de SUA a pierdut 75 de aeronave, din care 42 în luptă. În actualul conflict s-au pierdut patru aeronave cu echipaj uman, din care trei doborâte din greșeală de propria noastră apărare antiaeriană și una din cauza unui accident.

– Campania aeriană și terestră a SUA din 1991 a durat șase săptămâni în cap. Astăzi ne aducem aminte de ea ca de un război-fulger. Actualul conflict cu Iranul n-a trecut încă de săptămâna a patra.

– Invazia din Panama din 1989-1990, a cărei fază militară a durat numai câteva zile, s-a soldat cu 23 de americani morți și 325 răniți. În actualul război pierderile Americii sunt deocamdată de 13 morți. Iar dintre cei peste 230 de răniți majoritatea au și revenit deja la luptă.

– În criza din Golf începută prin invadarea Kuweitului de către Irak în 1990 economia americană a intrat în recesiune și indicele Dow a plonjat cu vreo 13% mai înainte ca aliații să-și înceapă războiul aerian. Comparativ cu începutul Operațiunii Midnight Hammer împotriva Iranului din iunie 2025, indicele Dow era marți dimineață în creștere cu 9%.

– La începutul invaziei din Irak din 2003 SUA au încercat să decapiteze dintr-o lovitură conducerea țării în frunte cu Saddam Hussein; lovitura a eșuat, iar unii dintre acei supraviețuitori aveau să devină conducătorii insurecției. În actualul război, o mare parte din conducerea Iranului a fost ucisă încă din prima zi și deocamdată nu există nici o probă cum că noul conducător suprem ar fi în viață. Yousef Pezeshkian, fiul actualului președinte, a scris că dacă Iranul e incapabil să împiedice asasinarea continuă a conducătorilor săi atunci „vom pierde războiul”.

– În 1987-88, în ultimele faze ale așa-zisului „război al petrolierelor”, administrația Reagan a trecut petrolierele Kuweitului sub alt drapel și i-a ordonat marinei americane să le escorteze prin Strâmtoarea Ormuz. O mină iraniană a fost la un pas de a scufunda o fregată americană. Până la finalul acelui conflict SUA nu aveau să scufunde decât o mână de nave militare iraniene. În actualul conflict am distrus aproape integral marina militară a Iranului și nu avem nici o pierdere navală.

– În 1991 Irakul a lansat vreo 40 de rachete asupra Israelului. Deși se aflau baterii Patriot acolo, aproape toate au trecut neinterceptate. În actualul război Israelul are o rată de interceptare de 92% raportat la peste 400 de rachete cu care a fost atacat. Iar rata atacurilor iraniene a scăzut de la 438 de rachete balistice în prima zi de război la numai 21 luni. Atacurile cu drone, luând ca reper aceleași zile, au scăzut de la 345 la 75.

– În lunile care au precedat al doilea război din Irak administrația George W. Bush și-a construit o justificare pe baza informației eronate cum că Saddam Hussein ar fi deținut arme de distrugere în masă. În cazul actualului război e fapt necontestat că Iranul deține cam 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la puritate ridicată, ascunse undeva în subteran prin țară – posibil suficient, după alte proceduri tehnice, pentru a se construi 11 bombe atomice. Dacă în cazul Irakului e scandalos că Hussein nu deținea în fapt astfel de arme, acum ar trebui să fie cumva și mai scandalos faptul că Iranul chiar le deține?

– Una dintre cele mai grave greșeli în războaiele din Irak și Afganistan a constituit-o tentativa administrațiilor americane de a remodela societățile acelor țări – eforturi altfel bine intenționate și cu rezultate nobile pe alocuri, dar, în orice caz, mult peste puterile noastre. În actualul război, în ciuda unei retorici neconsecvente din partea președintelui Trump, obiectivul e unul rezonabil de limpede și de consecvent: Iranul nu are voie să dețină arme nucleare și nici alte mijloace de a-și amenința vecinii. Cât despre schimbarea de regim: sperăm că poporul iranian va profita de ocazia pe care le-o oferă slăbiciunea conducerii sale pentru a-și lua destinul în propriile mâini. Dar nu o vom face noi în locul lor.

– La invadarea Irakului din 2003 și după aceea administrația Bush n-a prea avut parte de susținerea țărilor arabe. Acum, iată ce scrie acest ziar: „conducătorul de facto al Arabiei Saudite, prințul moștenitor Mohammed bin Salman, îl presează pe președintele Trump să continue războiul contra Iranului, argumentând că această campanie americano-israeliană constituie o «ocazie istorică» de remodelare a Orientului Mijlociu”. Să sperăm că una dintre căile acelei remodelări va consta într-un tratat de pace între Riad și Ierusalim.

– Privind în retrospectivă, cea mai mare greșeală a Războiului din Golf a fost aceea că a fost oprit prematur, adică înainte ca forțele lui Saddam Hussein să fie complet eliminate. Președintele Trump n-ar trebui să repete acea greșeală.

Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina

Nu sunt orb la greșelile de planificare ale administrației Trump, în special cea de a nu explica mai bine publicului necesitatea acestui război și cea de a nu atrage mai mulți aliați alături de noi înainte de începerea ostilităților. Totodată, am decis deliberat să compar actualul război din Iran cu războaie de o amploare similară, iar nu cu adevăratelor noastre eșecuri militare din Vietnam, Coreea și cele două războaie mondiale – în care zeci de mii de americani au murit din cauza proastei planificări tactice și a proastei strategii.

Și totuși, dacă generațiile apuse ar putea vedea cât de bine merge acest război, comparativ cu cele în care au fost ele obligate să lupte, cu costuri terifiante, s-ar minuna de norocul pe care-l poate avea posteritatea în raport cu vremurile lor. S-ar mai minuna totodată și de neputința noastră de a prețui avantajele de care beneficiem acum.