O echipă de oameni de știință a realizat o analiză ADN a lui Adolf Hitler, folosind o mostră de țesut prelevată de pe canapeaua pe care dictatorul s-a sinucis în 1945. Rezultatele sugerează că Hitler ar fi suferit de sindromul Kallmann, o afecțiune genetică care perturbă dezvoltarea sexuală normală.
Sindromul ar fi putut afecta negativ organele genitale ale lui Hitler și, potrivit cercetătorilor, ar fi făcut dificilă întreținerea unor relații sexuale. Unele relatări din Primul Război Mondial menționau că dictatorul era batjocorit din cauza dimensiunii organelor sale genitale. Studiul indică o probabilitate de 1 la 10 ca Hitler să fi avut un organ sexual mic.
Un examen medical realizat în 1923, făcut public abia în 2015, confirmase că Hitler suferea de criptorhidie, o condiție asociată cu dezvoltarea sexuală incompletă.
Geneticianul Turi King, implicat în analiză, a declarat că studiul a fost realizat cu „maximă atenție și rigoare” și că scopul a fost evitarea glorificării dictatorului.
Istoricul Alex J. Kay de la Universitatea din Potsdam susține că această afecțiune ar putea explica devotamentul extrem al lui Hitler față de politică, în contrast cu alți lideri naziști care aveau familii sau relații extraconjugale.
Analiza ADN confirmă și faptul că Hitler nu avea origini evreiești și sugerează că ar fi putut suferi de tulburări neuropsihice precum autism, schizofrenie sau tulburare bipolară, deși este imposibil de stabilit cu certitudine simptomele exacte.