În vreme ce ucrainenii își extind zona controlată în regiunea rusă Kursk în cea de-a doua săptămână a incursiunii lor, e evident că în cele din urmă ei vor trebui să revină în țară. În definitiv, principiul integrității teritoriale se află în însăși inima luptei Ucrainei și a reacției internaționale ferme împotriva tentativei Rusiei de a modifica frontierele Europei prin forța militară, comentează în Foreign Policy Carl Bildt, fost premier și ministru de externe al Suediei, copreședintele European Council on Foreign Relations.
Dar nu acesta e subiectul pe care-l vom discuta astăzi, iar evaluarea operațiunii militare în sine o voi lăsa în seama experților. Ea a demonstrat în mod vădit o vulnerabilitate considerabilă a apărării Rusiei la frontieră, a declanșat confuzia de-a lungul lanțului de comandă al Moscovei și a probat persistența talentului ucrainean de a concepe manevre surprinzătoare, potrivit stiripesurse.
Însă războaiele au o natură politică în aceeași măsură în care au și una militară, iar arena politică e locul în care incursiunea Kievului în Kursk a schimbat în mod fundamental cursul războiului.În urma eșecului evident al mult promovatei contraofensive ucrainene din 2023 Putin a muncit din greu pentru a convinge Ucraina și lumea că nu ar fi decât o chestiune de timp ca tăvălugul rusesc să supună inevitabil, sat după sat, Kievul.
Putin și-a făcut calculul că, dacă suficienți oameni vor lua de bun acest scenariu, Ucraina va fi nevoită într-un final să cedeze și va fi absorbită, complet sau parțial, în Rusia cea Mare imaginată de el.
Strategia lui Putin a avut un oarecare succes. Tentativa Rusiei de a desfășura o mare ofensivă în regiunea Harkov, începută acum câteva luni, s-a stins rapid; forțele ruse încă nu par a fi capabile să depună acel gen de efort necesar împotriva unor apărători bine fortificați. Însă în decursul verii forțele lui Putin au continuat să avanseze pas cu pas de-a lungul frontului din Donbas, cu prețul unor pierderi imense în oameni și materiale. Nici una dintre aceste mici înaintări nu a avut vreo semnificație militară majoră, însă au fost suficiente pentru a-i conferi un pic de credibilitate scenariului lui Putin cum că va eroda încet-încet apărările Ucrainei.
Iar apoi, ca un fulger ivit din senin, vine ofensiva din Kursk, distrugând tot ce încerca să construiască Putin. Conducătorul rus este în mod vădit zdruncinat. La o serie de întâlniri convocate în grabă cu consiliul lui de securitate și alți consilieri, el a încercat să minimalizeze succesul Ucrainei, numindu-l „provocare”, certându-i pe guvernatorii regionali și punându-le în vedere să nu publice întinderea teritoriului controlat de Kiev, încruntându-se la comandanții lui militari și încercând să pară impasibil în fața acestei răsturnări bruște de situație.
Știm că Putin are în anumite cazuri o viziune distorsionată a realității. Dar el pricepe cu siguranță că dacă nu-i alungă pe ucraineni înapoi peste graniță curând, incursiunea va fi o lovitură letală pentru scenariul și linia politică pe care s-a străduit cu migală – și mari costuri – să le construiască începând de vara trecută.În timp ce armata rusă se chinuie să redirecționeze în Kursk forțe suficiente pentru a ține în șah invazia – că de respins e altă discuție -, e clar că operațiunea rapidă a Ucrainei din Kursk a capturat deja incomparabil mai mult teritoriu decât contraofensiva ei eșuată din 2013.
În plus, ucrainenii par a fi avut în Kursk în decurs de trei zile mai mult succes decât au avut rușii în Harkov în decurs de trei luni. E o răsturnare de situație în favoarea Ucrainei la fel de dramatică precum cea din cursa electorală din SUA după anunțarea candidaturii lui Kamala Harris: deodată totul pare diferit.
E posibil ca Ucraina să fi capturat chiar și 1.000 de kilometri pătrați de teritoriu rus, Moscova a evacuat peste 100.000 de oameni, iar soldații ruși par să se fi predat în număr mare fără să lupte. Și totuși, principalul rezultat al ofensivei nu-l regăsim pe frontul din Kursk, ci în mediile politice de la Kiev și Moscova.
Moralul și determinarea au explodat în prima capitală, dubiile și incertitudinile au luat amploare în a doua. Iar capitalele occidentale s-au trezit în fața unei noi realități a războiului.S-a demonstrat acum că războiul nu constituie un drum lung și dureros către înfrângerea inevitabilă a Ucrainei – adică varianta ticluită de Kremlin și preluată de mulți occidentali, inclusiv candidatul republican la vicepreședinția SUA J.D. Vance -, ci e o chestiune cu final necunoscut.
Vestul are acum toate motivele pentru a-și intensifica sprijinul pentru Kiev. Aici nu e vorba ca armata ucraineană să avanseze până la periferia Moscovei – așa ceva e limpede că nu se va întâmpla -, ci de a forța conducerea politică a Rusiei să priceapă că pur și simplu îi e imposibil să câștige acest război nebunesc. A devenit deja clar că ofensiva din Kursk e un punct de cotitură în război. Întrebarea crucială e dacă e și ultimul punct de cotitură, cel care va determina Kremlinul să realizeze realitatea. Ar putea foarte bine fi.
Evident că mult va depinde de ce se va întâmpla pe front în următoarele zile și săptămâni. Dincolo de faptul că va încerca să respingă incursiunea, înclinația lui Putin va fi aproape sigur să escaladeze – de exemplu cu atacuri mai dese și mai distructive cu rachete asupra orașelor ucrainene. Acesta a și fost tiparul situațiilor anterioare în care s-a confruntat cu eșecuri.
Întrebarea importantă e însă dacă dispune de mijloacele necesare unui răspuns eficient. E greu de imaginat că ar lansa bombe nucleare pe propriul teritoriu pentru a elimina trupele ucrainene. Iar barajele de rachete și drone asupra orașelor ucrainene n-au avut până acum nici un efect asupra hotărârii ucrainenilor de a se apăra. Iar o nouă mobilizare la scară amplă pentru a genera mai mulți soldați – inclusiv la Moscova și Sankt Petersburg, până acum menajate – ar putea fi mai mult decât pot duce societatea și economia Rusiei. Nici stocurile de rachete și drone ale Coreei de Nord și Iranului nu sunt interminabile.
Nu cumva Putin începe să rămână fără opțiuni? Ar putea el oare să obțină mai mult sprijin de la China?
Citește și: Alertă de călătorie în Grecia. Recomandările MAE
Nu putem fi siguri, însă opțiunile i se împuținează în mod vădit.Situație în care e important să examinăm fiecare mod în care susținătorii Ucrainei își pot mări sprijinul – cu obiectivul clar și acum mai realist de a scurta războiul. Sunt multe lucruri care pot fi făcute. Putem accelera sprijinul financiar, putem ridica restricțiile privind utilizarea unor arme occidentale, putem grăbi instrucția piloților de avioane F-16, putem concepe sancțiuni mai eficiente (inclusiv contra unora care ajută Rusia din China, India și Turcia) și putem grăbi livrările de muniție din producția occidentală, care acum crește gradual.
Războiul ține cu siguranță de ce se întâmplă pe front, însă, așa cum ne-a învățat strategul militar prusac Carl von Clausewitz, el este în definitiv o înfruntare a voințelor politice. Nu prea încape îndoială că Putin încă nu vede vreo alternativă la câștigarea războiului său, dar după ofensiva ucraineană din Kursk mulți alții își pierd încrederea în convingerea lui. De acum e doar o chestiune de accelerare a acestui proces – pentru a scurta războiul și a-l aduce la un deznodământ mai bun.