Comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, a invitat ţările membre ale UE la un “compromis” asupra împărţirii responsabilităţilor privind primirea migranţilor, sperând astfel să fie depăşită o situaţie de blocaj “inacceptabil” cu un proiect de reformă pe care ea îl va prezenta în primăvară, potrivit AFP, transmite şi agerpres.
Comisarul pentru afaceri interne, de naţionalitate suedeză, a început un turneu în capitalele ţărilor UE pentru a pregăti acest “nou pact asupra migraţiei şi azilului” promis de preşedinta executivului european, Ursula von der Leyen.
Citește și: SUA resping extrădarea Annei Sacoolas în UK
Misiunea ei se anunţă a fi delicată, într-un dosar conflictual. “Scopul meu este să calmez dezbaterea asupra migraţiei”, explică ea într-un interviu acordat AFP la Zagreb, înainte unei reuniuni informale a miniştrilor de interne din UE vineri.
“Nu este singurul domeniu în care statele membre au poziţii de stat foarte îndepărtate, dar în alte domenii se ajunge să se aşeze în jurul unei mese şi se negociază, se caută un compromis, o soluţie care poate ameliora lucrurile”, spune ea.
“Presupun că niciun stat membru nu va spune despre acest Pact că este soluţia ideală”, recunoaşte această fostă ministru al muncii din Partidul social-democrat. Dar “este inacceptabil ca noi să fim în această situaţie de blocaj politic de atât de mult timp”, adaugă ea.
La mai mult de patru ani după criza din 2015, ţările UE nu au reuşit să se pună de acord pentru a-şi reforma sistemul comun de azil, deşi fluxurile migratorii s-au diminuat puternic în general.
Ţările prin care migranţii intră în UE, ceea ce incumbă responsabilitatea examinării cererilor de azil, se plâng de o povară disproporţionată, alte state cunoscând “mişcări secundare” ale migranţilor” şi un plan precedent de cote obligatorii (2015) pentru “relocalizări” a eşuat.
Fără a dezvălui soluţia pe care o are în vedere asupra acestui punct, Ylva Johansson constată că “relocalizarea obligatorie este în mod evident blocată, relocalizarea pe bază voluntară nu va fi suficientă”. “Deci, soluţia va fi undeva între acestea două”, se limitează ea să spună.
Dacă sosirile au scăzut considerabil în Italia, ţară care şi-a închis o vreme porturile pentru navele care salvau migranţi pe mare în 2019, această rută din Mediterana centrală rămâne cea mai periculoasă.
Din cauza conflictului în Libia, comisarul european se declară “foarte îngrijorat” să vadă “mai mulţi oameni riscându-şi viaţa în Mediterana” pentru a ajunge în Europa.
UE este ţinta criticilor organizaţiilor neguvernamentale care cer o forţă europeană de salvare şi critică un acord încheiat cu gărzile de coastă libiene, însărcinate să blocheze plecările migranţilor în timp ce ţara se scufundă în război.
Statele membre ar trebui să relanseze operaţiunea navală Sophia, care a servit la combaterea traficanţilor de fiinţe umane, dar ea ar fi dedicată de acum exclusiv controlului embargoului asupra armelor cu destinaţia Libia.
Ylva Johansson a susţinut, de altfel, un alt acord contestat în domeniul migraţiei, încheiat de UE în 2016 cu Turcia cu scopul de a face să scadă sosirile pe coastele elene. Ea a respins criticile Ankarei care a acuzat UE că nu-şi respectă angajamentele în acest cadru.
Citește și: ONU interzice folosirea WhatsApp
Ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, şi-a exprimat regretul miercuri că ţara sa nu a primit în totalitate primele trei miliarde din şase miliarde de euro promise de UE.
UE plăteşte “în fiecare lună” pentru cumpărarea hranei pentru refugiaţi şi salariile profesorilor, a replicat Johansson. “Banii servesc de asemenea finanţării, de exemplu, a şcolilor, centrelor de îngrijire, şi noi plătim când ele se construiesc”.
În timp ce Turcia, care adăposteşte circa 4 milioane de refugiaţi, în mare majoritate sirieni, cunoaşte un aflux din cauza luptelor date în jurul Idlib, comisarul european a estimat că această ţară “trebuie să fie susţinută” şi că cooperarea trebuie continuată.
Comisarul a apreciat de asemenea că Europa trebuie “să facă mai mult pentru a facilita” trimiterile de migranţi cu situaţii neregulamentare:”Este important să se facă distincţia între cei care au dreptul să rămână, care trebuie primiţi, şi cei care nu o au”.
