Sediul Operei din Paris, cu o arhitectură somptuoasă, Palatul Garnier sărbătoreşte 150 de ani de existenţă pe 5 ianuarie 2025, după ce scena sa a găzduit evoluţiile celor mai mari cântăreţi şi ale celor mai mari balerini din lume, informează AFP.
Pe 5 ianuarie 1875, după lucrări de 14 ani coordonate de arhitectul Charles Garnier, această clădire monumentală comandată de Napoleon al III-lea, care a costat 36 de milioane de franci (329 milioane de euro în zilele noastre), a fost inaugurată cu mare fast de Patrice de Mac-Mahon, preşedintele Republicii Franceze, în prezenţa a 2.000 de invitaţi veniţi din Franţa şi toată Europa, inclusiv capete încoronate, potrivit stiripesurse.
Citește și: Gazprom și-a majorat producția cu zeci de miliarde de metri cubi de gaze
“La inaugurarea sa, era cel mai mare teatru de operă din lume: 173 de metri lungime, 125 de metri lăţime”, a declarat ghidul şi conferenţiarul Jean-Jacques Serres, cu ocazia unui tur al clădirii. Având o lăţime de 27 de metri, o lungime de 48 de metri (inclusiv culise) şi o înălţime de 60 de metri, “scena sa era cea mai mare din acea vreme”. “Este de trei ori mai mare decât o scenă de pe Broadway!”, a adăugat el.
În prezent ascunsă de o prelată instalată pentru renovare, faţada clădirii, cu materialele sale policrome, măştile aurite, medalioanele şi alegoriile sale, frapează prin opulenţa sa şi contrastează cu arhitectura riguroasă a baronului Haussmann, creatorul planului de modernizare urbanistică a Parisului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
“Cei doi bărbaţi nu se înţelegeau. Haussmann a realizat, în jur, câteva clădiri puţin mai înalte decât se prevăzuse iniţial. Garnier, furios, a adăugat câţiva metri la faţada sa”, a explicat acelaşi ghid.
Loja fantomei
Interiorul este la fel de maiestuos, cu scara sa monumentală şi diferite tipuri de marmură.
Clădirea, declarată monument istoric în 1923, este vizitată de foarte mulţi oameni în fiecare an – un milion de vizitatori în 2023 – nu în ultimul rând datorită pânzelor viu colorate şi a personajelor aeriene cusute în tavanul sălii de spectacole, semnate de Marc Chagall.
Acea comandă, un omagiu adus unui grup de 14 compozitori de operă şi balet, a venit din partea ministrului culturii André Malraux, în 1964, căruia nu îi plăcea plafonul original, deteriorat, realizat de Jules-Eugene Lenepveu.
Din rândul lojelor, cea cu numărul 5 este specială: “Este cea rechiziţionată de fantoma Eric, în romanul lui Gaston Leroux”, a explicat Jean-Jacques Serres. Autorul “Fantomei de la Operă” (1910) şi-a imaginat acest personaj care, ascunzând sub o mască un chip deteriorat după un accident, venea să asculte o soprană de care era îndrăgostit.
Ce se mai poate spune în plus despre scena Palatului Garnier? Acolo au evoluat cei mai mari balerini ai lumii, de la rusoaica Tamara Toumanova la francezul Patrick Dupond, precum şi marii interpreţi de operă Maria Callas şi Feodor Şaliapin.
Tocmai în “cuşca” scenei, adică spaţiul care o înconjoară deasupra şi dedesubt, vor avea loc lucrări de modernizare şi renovare a echipamentelor începând cu vara anului 2027, ceea ce va împiedica organizarea de spectacole timp de doi ani.
Adăpost
La al cincilea nivel de dedesubt se află un rezervor uriaş de apă, folosit de Charles Garnier ca o contragreutate pentru a stabiliza fundaţiile clădirii, apă fiind foarte preţioasă deoarece “focul era principalul inamic al teatrelor”, reaminteşte Jean-Jacques Serres. “În zilele noastre, rezervorul este folosit de pompieri” pentru a se antrena la scufundări în mediu închis.
De asemenea, vizitatorii pot pătrunde în vechea sală a maşinilor, cu şirurile sale de cabestane şi frânghii. Manevrate de “fochişti” cu ajutorul unor contragreutăţi, acestea erau folosite pentru a ridica şi a coborî cortinele şi pânzele “trompe-l’oeil” depozitate mult mai sus, deasupra scenei. De atunci, ele au fost înlocuite cu motoare electrice.
Ridicând privirile, vizitatorii pot vedea primul nivel inferior şi trapa sa, care îi permite lui Giselle, eroina de balet, să dispară de pe scenă, în timp ce pe un perete poate fi văzută inscripţia “Adăpostul A” – Opera din Paris a fost folosită ca refugiu “pentru locuitorii districtului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial” – şi o linie “H” pentru înălţime, marcând nivelul atins de apă în timpul inundaţiei din 31 ianuarie 1910.
Citește și: Tkaciuk: Declarațiile Kremlinului cresc popularitatea Maiei Sandu
Un alt element remarcabil: aşa-numita scară “elefant”, pe care a mers un pahiderm împrumutat de la un circ pentru o reprezentaţie a spectacolului de operă “Indes Galantes” a compozitorului Jean-Philippe Rameau.
La etajele superioare se află vestiarele personale sau colective ale celor 154 de dansatori ai corpului de Balet şi, în partea de sus a clădirii, cinci studiouri de repetiţii. Totuşi, de când s-au mutat la Nanterre (la vest de Paris), în 1987, nu-i mai căutaţi: în Palatul Garnier nu mai există “les petits rats” (“Micii şobolani”), numele sub care sunt cunoscuţi tinerii elevi la Şcoala de Dans a Operei din Paris, care iau lecţii şi joacă în producţii de balet.
This post was last modified on 27/12/2024 17:12 17:12