Justiţia braziliană i-a condamnat vineri la pedepse cu închisoarea cuprinse între 18 şi 22 de ani pe cei patru acuzaţi de incendiul care a avut loc în 2013 într-o discotecă şi care s-a soldat cu 242 de morţi, în sudul ţării, informează sâmbătă AFP, potrivit agerpres.
Este vorba de doi oameni de afaceri şi de doi membri ai grupului muzical care concerta atunci când s-a declanşat incendiul în discoteca Kiss, în statul Rio Grande do Sul, din cauza unui dispozitiv pirotehnic, pe 27 ianuarie 2013.
Citește și : Talibanii din Pakistan renunţă la armistiţiul cu forţele guvernamentate
Cei patru au fost judecaţi pentru uciderea a 242 de persoane, în principal tineri, şi tentativă de ucidere a altor 636 de persoane, care au fost rănite.
În faţa supravieţuitorilor şi rudelor victimelor, judecătorul Orlando Faccini Neto a pronunţat verdictul, în cea de-a zecea zi a acestui proces care a avut loc în Porto Alegre.
Cu un complet de judecată de şapte membri, magistratul a ascultat mărturiile a 14 supravieţuitori, 19 martori şi ale celor patru acuzaţi.
Elissandro Callegaro Spohr, 38 de ani, asociat al discotecii Kiss, a primit pedeapsa cea mai aspră, de 22 de ani şi 6 luni de închisoare, în timp ce asociatul său Mauro Londero Hoffmann, 56 de ani, a fost condamnat la 19 ani şi 6 luni de închisoare.
De asemenea, Luciano Bonilha Leao, 44 de ani, producător de muzică, şi muzicianul Marcelo de Jesus dos Santos, 41 de ani, au fost condamnaţi la 18 ani de închisoare fiecare.
Incendiul s-a declanşat la o oră mică a dimineţii pe 27 ianuarie 2013, în timpul unei petreceri în această discotecă din oraşul Santa Maria, când un membru al trupei “Gurizada Fandangueira” a aprins un dispozitiv pirotehnic care a cuprins învelişul sintetic al plafonului, luând ostatici circa o mie de tineri.
Citește și : Chile LEGALIZEAZĂ căsătoriile gay
Mulţi dintre ei au murit carbonizaţi sau asfixiaţi de emanaţiile toxice, atunci când localul s-a transformat în infern. Cei doi muzicieni au fugit din discotecă, fără a atenţiona publicul.
Ancheta a arătat că extinctoarele nu funcţionau, semnalizarea era deficitară şi că numai două uşi permiteau evacuarea mulţimii.
