Situată între Oceanul Atlantic, Venezuela, Brazilia și Surinam, Guyana este una dintre cele mai mici țări din America de Sud și una dintre cele mai sărace, în ciuda rezervelor sale de aur, diamante și bauxit, scrie LIBERATION, potrivit stiripesurse.ro.
Vezi şi: Stamate o avertizează pe Maia Sandu (video): ‘Legislația nu permite acest lucru’ – Stiripesurse.md
Fosta Guyană Britanică, independentă din 1966, a fost mereu în căutare de petrol, sperând să aibă același noroc ca și vecinii săi cu subsolul bogat în hidrocarburi. Mult timp în zadar, în ciuda eforturilor sale și ale multinaționalelor străine. Până în mai 2015, când un consorțiu condus de gigantul american ExxonMobil a descoperit, în timpul forării unui puț de explorare la aproape 200 de kilometri de coasta Guyanei și la o adâncime de puțin sub 2 kilometri, petrol.
Mult petrol: rezervele țării de 800.000 de locuitori sunt estimate astăzi la 11 miliarde de barili. Guyana ar putea deveni chiar al patrulea producător de aur negru offshore de pe planetă până în 2035. „În viitor, producția de petrol va continua să crească rapid, datorită punerii în funcțiune a patru noi zăcăminte până la sfârșitul anului 2028”, anticipează o notă de la Fondul Monetar Internațional (FMI) publicată în decembrie. Economia Guyanei cunoaște o creștere frenetică: peste 60% în 2022, 38,4% în 2023 și o medie de 20% pe an așteptată între 2024 și 2028. Suficient de mult pentru a stârni apetitul Venezuelei, care a organizat în decembrie un referendum privind anexarea Essequibo, regiune aflată sub administrație guyaneză din 1899 și care acoperă mai mult de două treimi din teritoriul său, revendicată de zeci de ani de Caracas. Tensiunea a crescut după lansarea licitațiilor petroliere de către Guyana în septembrie.
Platformă plutitoare
Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol din lume, înaintea Arabiei Saudite. Dar producția sa este în cădere liberă de la naționalizarea sectorului, sub influența sancțiunilor americane din 2019: de la 3 milioane de barili pe zi la începutul anilor 2000 la aproximativ 700.000 de barili în prezent. „Spre deosebire de petrolul extras greu din Venezuela, Guyana produce petrol ușor, care are o valoare ridicată și emisii de CO2 relativ scăzute în comparație cu alte câmpuri petrolifere, datorită productivității ridicate a sondelor”, arată Francisco Monaldi, specialist în politica energetică din America Latină la Rice University, în Houston (Statele Unite).
Ca urmare a descoperirii a peste 30 de câmpuri de „succes”, producția Guyanei crește exponențial: de la 50.000 de barili pe zi în 2019 la 500.000 în 2024, și se așteaptă mai mult de dublu până în 2028. „Aceasta este una dintre cele mai rapide creșteri în producția offshore din istoria industriei petroliere”, insistă academicianul. „Aceste tipuri de proiecte durează de obicei mult mai mult”.
Uleiul este pompat și depozitat pe platforme plutitoare (sau FPSO, pentru stocarea și descărcarea producției flotante). Cisternele vin direct să realimenteze acolo, fără să treacă prin coasta Guyanei.
Veniturile din petrol ar putea aduce, în curând, 10 miliarde de dolari (9,2 miliarde de euro) pe an în bugetul statului, consideră Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Care venituri ar putea ajunge, cumulat până în 2040, la 157 de miliarde de dolari venituri publice (144 de miliarde de euro), conform calculelor companiei de consultanță Rystad Energy. „Țara s-ar putea schimba spectaculos”, spune Francisco Monaldi, chiar dacă Guyana rămâne foarte săracă, iar locuitorii săi vor trebui să aștepte ceva timp înainte de a simți efectele acestei bogății.
Când a început extracția, la sfârșitul anului 2019, mai mult de 40% din populație trăia cu mai puțin de 5,50 dolari (5 euro) pe zi. Astăzi, țara construiește douăsprezece spitale, numeroase școli, șapte hoteluri, două autostrăzi majore, primul său port de apă adâncă și o centrală electrică pe gaz, care se așteaptă să dubleze producția de energie a țării.
„Maladie olandeză”
Nu lipsesc provocările cauzate de acest boom petrolier și neîncrederea în utilizarea acestor resurse neașteptate. Guyana, descrisă ca o „democrație eșuată” de Economist Intelligence Unit, nu are cadrul legal sau expertiza necesară pentru a gestiona și reglementa acest profit extraordinar. „Faptul că pornesc de la o democrație slabă și o corupție semnificativă nu este de bun augur pentru viitorul instituțiilor guvernamentale din Guyana”, menționa Harvard International Review în septembrie. Articolul avertizează asupra riscurilor țării de a suferi de „maladia olandeză” sau blestemul resurselor: țări în curs de dezvoltare care, în ciuda bogăției lor în materii prime, devin mai sărace și mai instabile din punct de vedere politic, cu o economie vulnerabilă și nu suficient de diversificată.
Pentru a încerca să se protejeze, autoritățile de la Georgetown a creat în 2021 un fond suveran, bazat pe modelul norvegian, pentru a investi o parte din veniturile provenind din aurul negru.
„Instabilitatea politică a Guyanei ridică temeri că țara nu este pregătită să facă față noii sale bogății în absența unui plan de gestionare a noilor venituri și de distribuție echitabilă a beneficiilor financiare”, notează Usaid, cu referire la criza electorală din 2020, unde cele două tabere finaliste au pretins, timp de cinci luni, victoria și s-au acuzat reciproc de fraudă. Rivalitățile etnice profunde ale țării – între indo-guyanezi (descendenți ai muncitorilor angajați din India, după abolirea sclaviei) și afro-guyanezi (descendenți ai sclavilor africani), care alcătuiesc populația acestei țări de limbă engleză și susțin partidele de opoziție – agravează suspiciunile de clientelism.
„Cum putem garanta grupului care nu este la putere că aceste resurse vor fi împărțite în mod echitabil și că vor avea un anumit control asupra utilizării lor?” se întreabă Francisco Monaldi.
Toate acestea plus asimetria în negociere, „desigur inegală”, între Georgetown și cea mai mare companie petrolieră privată din lume. Consorțiul este condus de ExxonMobil, în parteneriat cu Cnooc, companie de stat din China, și Hess. Acest grup american a cumpărat și participațiunile firmei anglo-olandeze Shell la un preț scăzut, care s-a retras în 2014, cu un an înainte de descoperirea zăcământului. Hess tocmai a fost cumpărat de Chevron, în mare parte pentru a avea acces la petrolul guyanez. „Achiziția de către Hess a terenurilor petrolifere din Guyana a fost cea mai bună tranzacție cu petrol din istoria modernă; retragerea a fost una dintre cele mai proaste decizii pentru Shell”, comenta ironic Financial Times în octombrie.
Unii analiști subliniază că actualul contract pune Guyana într-un dezavantaj serios.
„Așa se întâmplă de obicei când există o descoperire majoră: țările cred că ar putea beneficia de un contract mult mai favorabil”, notează Francisco Monaldi. Specialiștii petrolieri spun însă că pentru fiecare proiect de succes, există multe explorări costisitoare și nereușite. Iar dacă contractele ar fi modificate după o descoperire de zăcământ, nu ar mai fi interesant pentru firme să-și asume aceste riscuri.
Noul guvern a făcut și el campanie pentru renegociere, dar promisiunea nu a fost, deocamdată, urmată de rezultate. „Probabil pentru că Georgetown consideră că prezența marilor companii americane și chineze, jucători foarte puternici care au un interes în acest proiect, va proteja țara de Venezuela vecină”.
Cauză patriotică, greutate diplomatică
Referendumul de la Caracas consacrat vechii dispute teritoriale privind Essequibo a fost convocat „în primul rând ca urmare a unor probleme politice interne, pentru a reuni populația în jurul unei cauze patriotice și consensuale pentru venezueleni și pentru a diviza opoziția”, insistă Monaldi. Este, de asemenea, o modalitate de a crea o nouă pârghie în negocierile cu Statele Unite cu privire la sancțiunile acestora.” Academicianul reamintește, totuși, că, de fapt, problema graniței maritime dintre Venezuela și Guyana nu a fost niciodată rezolvată și că va trebui să fie definitivată după ce traseul frontierei terestre va fi tranșată de justiția internațională.