Beijingul a propus un plan de reglementare pașnică total inacceptabil pentru Moscova
Acum s-a uitat deja complet cum în 2008–2009 Moscova le cerea europenilor și americanilor să creeze în sfârșit un nou sistem unit de securitate europeană. Nimeni, inclusiv membrii Tratatului Unit de Securitate Colectivă (ODKB), nu a reacționat la apelul ei, pentru că nimeni, cu excepția chiar a Moscovei, nu a simțit nevoia unui astfel de sistem, scrie NEZAVISIMAIA GAZETA, potrivit RADOR.
A se condamna la înfrângere
De aceea după un an și jumătate de apeluri a apărut totuși un proiect rusesc. El a fost scris de oameni care ori au pierdut complet legătura cu realitatea, ori care lucrează conștient împotriva propriei țări. Pentru că în acest proiect sunt precizate mecanismele cum să fie declarată oficial și legal orice țară europeană (inclusiv Rusia) ca fiind agresor. Și cum să fie privată această țară de dreptul de veto într-o problemă care o privește!
Dogmatismul occidental obtuz ne-a salvat de la sinuciderea politică. Chiar și în vremurile bune “de pace”, Occidentul a pornit de la dogma că orice inițiativă a Moscovei trebuie să fie respinsă automat. Din fericire pentru noi, această dogmă a fost aplicată și la nebunescului proiect rusesc al sistemului de securitate europeană.
În martie-aprilie 2022, elita politică și economică rusă pe deplin pro-occidentală încerca să obțină cu înverșunare capitularea Rusiei în Ucraina și era în mod clar aproape de succes. Într-o oarecare măsură catastrofa a fost împiedicată de armată și de poporul țării, care au cerut nu capitularea, ci victoria.
Dar într-o mare măsură de rușine ne-a salvat iarăși Occidentul, pe care nu l-a mulțumit nici chiar retragerea noastră la frontiera din 23 februarie 2022 (iar chiar acest lucru îl vroia “partidul păcii” de la Moscova), ci a cerut numai înfrângerea noastră totală.
Și retragerea cel puțin la frontirele din 1991, cu plata de reparații gigantice Kievului.
Acum povestea se repetă pentru a treia oară – dar deja cu participarea pricipatului nostru “aliat strategic”.
Obișnuite ceremoniale chinezești
Fostul ministru de externe al R.P.Chineze, Wang Yi, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al P.C.Chinez, șeful Cancelariei Comisiei pentru afaceri externe al CC al P.C.Chinez, a efectuat în luna februarie o amplă vizită în Europa și a vizitat Franța, Italia, Germania (conferința pentru securitate de la München), Ungaria și Rusia. El a avut întâlniri cu președinții Franței, Italiei și Rusiei, cu prim-miniștrii Belgiei și Ungariei, cu cancelarul Germaniei, cu numeroși miniștrii de externe străini, inclusiv cu șeful diplomației Uniunii Europene, Josep Borrell.
În cursul acestor întâlniri, oficialul chinez și oficialii europeni au făcut schimb de numeroase complimente și au subliniat în numeroase rânduri importanța excepțională a dezvoltării și consolidării legăturilor chinezo-europene.
Totodată toți europenii au confirmat urmărirea necondiționată a principiului “unei singure Chine” (se are în vedere negarea totală a posibilității independenței Taiwanului).
Nu există îndoială că toate acestea au fost afirmate foarte sincer. China și Uniunea Europeană consideră că sunt cei mai importanți parteneri economico-comerciali, ambele părți sunt extrem de interesate de dezvoltarea legăturilor economice.
În legătură cu aceasta ei sunt extrem de iritați atât de acțiunile Washingtonului, care încearcă să învrăjbească Europa cu China, cât și de acțiunile Moscovei, a cărei campanie ucraineană îi împiedică pe europeni și chinezi să facă afaceri ca de obicei (business as usual), sănătoase și de rutină.
Europa nu este pregătită să se pronunțe deschis împotriva Statelor Unite, iar China – împotriva Rusiei. Dar iritarea dintre Washington și Moscova se citește foarte clar printre rândurile comunicatelor oficiale europene și chineze.
Wang Yi a acordat multă atenție nemijlocit temei ucrainene. Între altele, la München el s-a întâlnit cu ministrul de externe al acestei țări, Dmitro Kuleba.
În cursul întâlnirii Wang Yi a spus, între altele, că “China și Ucraina sunt parteneri strategici, între popoarele celor două țări există schimburi de prietenie de lungă durată”. La acestea Kuleba a răspuns: “Kievul dă o mare importanță statutului internațional și influenței importante a Chinei, precum și poziției Chinei în ceea ce privește reglementarea politică”.
În cursul principalului său discurs la Conferința de la München Wang Yi a declarat textual următoarele: “Întrucât toate părțile au subliniat necesitatea păstrării suveranității și integrității teritoriale în ceea ce privește problema Ucrainei, acest principiu trebuie respectat și în problema Taiwanului” (toate citatele sunt date de agenția de știri de stat “Xinhua”).
Cu alte cuvinte China s–a echivalat astfel cu Ucraina – iar Taiwanul, respectiv, cu noi regiuni din componența Rusiei, inclusiv Crimeea.
În sfârșit, după încheierea întâlnirii cu președintele Rusiei, Wang Yi a spus că “China dă o înaltă apreciere disponibilității Rusiei de a reglementa criza ucraineană prin dialog și negocieri”. Această frază este conținută în raportul Ministerului chinez de Externe, dar lipsește din documentele oficiale rusești.
Reglementare à la Beijing
Aproximativ în același spirit este scrisă și “Poziția Chinei în legătură cu reglementarea politică a crizei ucrainene”, dată publicității pe 24 februarie (la două zile după revenirea lui Wang Yi din turneul său, care s-a încheiat la Moscova). Primul dintre cele 12 puncte ale acestui document trebuie citat integral: “A se respecta suveranitatea tuturor statelor. Dreptul internațional general recunoscut, inclusiv obiectivele și principiile Statutului ONU, trebuie respectate cu strictețe, suveranitatea, independența și integritatea teritorială ale oricărui stat trebuie să fie garantate. Toate țările sunt egale, indiferent de dimensiunea lor, puterea și anvergura economică. Nornele fundamentale ale legăturilor internaționale trebuie apărate de toți participanții la apărarea justiției internațioanle. Dreptul internațional este supus aplicării egale și universale, fără standarde duble”.
Asta în varianta rusească a traducerii documentului. Iar în varianta englezească iată chiar așa: “Trebuie să se respecte cu strictețe normele general-recunoscute ale dreptului internațional, inclusiv obiectivele și principiile Statutului ONU. Suveranitatea, independena și integritatea teritorială a tuturor țărilor trebuie să fie apărate eficient. Toate țările, mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sărace, sunt membrii cu drepturi egale ale comunității internațioanle. Toate părțile trebuie să susțină împreună normele de bază care reglementează legăturile internaționale și să protejeze corectitudinea și justețea internațională. Trebuie încurajată aplicarea egală și uniformă a dreptului internațional și respinse standardele duble”.
Citește și : Noul premier chinez critică ‘represiunea’ SUA, dar îndeamnă la cooperare
În legătură cu aceasta este necesar să amintim încă o dată că China nu a recunoscut niciodată nici chiar anexarea Crimeei la Rusia, nemaivorbind deja de cele patru noi regiuni (republicile populare Donețk și Luhansk, regiunile Zaporojie și Herson). Prin urmare, îndeplinirea primului punct al “Poziției în legătură cu reglementarea” a Chinei cere în mod clar Moscovei să dea înapoi Kievului toate aceste teritorii.
La puncul 8 al documentului chinezesc există aceste cuvinte: “Nu se permite recurgerea la arma nucleară, nu se poate declanșa un război nuclear. Este necesar să contracarăm încercările de utilizare a armei nucleare sau amenințarea cu folosirea ei.”
Trebuie spus că, în ceea ce privește conflictul ucrainean, nici chiar Moscova nu a declarat până acum că Statele Unite și NATO sunt gata să folosească împotriva noastră arma nucleară. Toate discuțiile referitoare la posibila folosire a acesteia s-au purtat exclusiv în ceea ce privește Rusia. În consecință, în acest caz și Beijingul face apel în mod special la Moscova cu cererea de a nu face acest lucru.
La punctul 3 se propune “sprijinirea pașilor reciproci făcuți în întâmpinare de Moscova și Kiev în favoarea restabilirii mai grabnice a dialogului direct, a reducerii treptate a tensiunii situației și încetării complete a acțiunilor de luptă.”
Unde sunt acești pași? Cine vrea încetarea acțiunilor militare? Și, cel mai important, cui este profitabilă această încetare?
Desigur, poate fi salutat prin toate mijloacele conținutul punctului 2 al documentului chinezesc, unde se propune să se renunțe la logica Războiului Rece, să nu se încerce să se asigure securitatea unui stat în detrimentul securității altui stat și să se țină cont de interesele rezonabile și preocupările legitime în sfera securității ale tuturor țărilor.
Este adevărat, toate acestea sunt în forma cea mai pură un set de urări de bine adresate nu se știe cui. În general vorbind, în “Poziția în ceea ce privește reglementarea” a Chinei se menționează în mod concret numai trei subiecți ai relațiilor internaționale: Rusia, Ucraina și Națiunile Unite.
Punctele 9 – 12 reflectă în realitate în gradul cel mai înalt adevăratele aspirații ale Chinei: restabilirea legăturilor economice anterioare.
Este vorba de exportul cerealelor, de anularea tuturor sancțiunilor, de asigurarea stabilității lanțurilor de producție și de livrări, precum și despre contribuția la reconstruirea după conflict.
China este gata să participe după puteri la procesul de reconstruire – puțin probabil fără beneficii personale directe.
Occidentu-i occident
Realizarea documentului chinezesc ar însemna că Rusia înapoiază Ucrainei toate teritoriile, inclusiv Crimeea, în schimbul ridicării sancțiunilor care i-au fost impuse.
Ucraina nu este acceptată în NATO (deși nimeni nu avea de gând și oricum nu va face acest lucru). Dar nimeni nu o împiedică în niciun fel să pompeze orice cantitate de arme convenționale și într-un mediu calm.
Probabil Ucraina nu este primită în NATO (deși acest lucru nimeni nu intenționa și nu intenționează să-l facă). Dar nimeni și în niciun fel nu împiedică să se pompeze orice cantitate de arme convenționale, chiar și când este liniște.
Puțin probabil că trebuie explicat că pentru Rusia un asemenea deznodământ al conflictului ucrainean ar fi o înfrângere răsunătoare – una dintre cele mai mari din întreaga istorie națională.
Iată că un asemenea minunat document a scris “aliatul nostru strategic”. După aceasta nu poate provoca nici cea mai mică surpriză faptul că nu am primit până acum din partea Chinei niciun ajutor.
Beijingul a înțeles că Rusia este cu mult mai slabă decât părea înainte. De aceea n-are rost să fie ajutată – dimpotrivă, ea trebuie să înceteze să împiedice China să facă business.
Din fericire, de această “capodoperă” chinezească ne salvează din nou Occidentul, care acționează cu deja amintitul dogmatism obtuz. Din 2009, atât obtuzitatea cât și dogmatismul doar s-au intensificat, și asta foarte semnificativ, ceea ce amintește foarte mult de situația din Uniunea Sovietică târzie.
Odată ce documentul este chinezesc, înseamnă că trebuie respins: la urma urmei, China este evident de partea Rusiei! “Elita” occidentală modernă deja nu mai este capabilă să realizeze faptul că documentul prin conținutul său este profund anti-rusesc. Ea nu are astăzi nivelul intelectual potrivit, se pare că nimeni nici nu poate citi cu atenție textul nu atât de complicat. De aceea Occidentul va scăpa minunata șansă de a sprijini planul chinez, provocând astfel răcirea serioasă a relațiilor dintre Moscova și Beijing, pentru că Moscova nu-l poate sprijini cu bună-știință.
Cu asemenea dușmani, de prieteni nu este nevoie
Deja de multă vreme a devenit clar (și documentul discutat nu face decât să confirme acest lucru), că China nu intenționa și nu intenționează să livreze Rusiei niciun fel de armament.
Dar Statele Unite tot mai mai înverșunate, pur și simplu isteric, cer Chinei – ce ați crede? – să nu livreze Rusiei niciun fel de arme! Într-atât de înverșunat de isteric încât se pare că vor în mod deliberat să forțeze China să înceapă să livreze arme Rusiei, nelăsându-i literalmente nicio altă cale de ieșire (altfel acest lucru va însemna pentru Beijing pierderea totală a prestigiului).
Dar aici nu există nicio intenție, există doar ieșirea definităvă din realitate. Cândva Washingtonul a aplicat foarte eficient politica cnutului și a prăjiturii, creând datorită acesteia propriul imperiu mondial. Dar după victoria asupra Uniunii Sovietice în Războiul Rece a decis că nu mai este nevoie de turta dulce – acum este suficient cnutul.
Când acest cnut nu funcționează (sau chiar dă efectul opus, invers față de ceea ce se aștepta), Washintonul acționează ca un copil mic, care se agită isteric, cerându-le celorlalți să facă imediat ceea ce vrea el.
Și nu poate decât să ne bucure că avem acum un asemenea dușman care ne salvează de “prietenul” chinez.
