România pierde anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă din rețelele publice de distribuție, potrivit datelor oficiale transmise Comisiei Europene pentru anul 2024. Practic, aproape jumătate din apa introdusă în sistem, aproximativ 50%, nu ajunge să fie facturată consumatorilor, potrivit G4Media.
Informațiile apar într-un set de date tehnic standardizat, raportat de autoritățile române în cadrul aplicării Directivei europene privind apa potabilă (UE 2020/2184), și includ situația a 47 de mari operatori regionali de apă.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
De altfel, companiile sunt prezentate agregat, fără a fi nominalizate individual, ci apar sub formă de coduri standardizate (de tipul „RO-WaterSupplier-01”, „RO-WaterSupplier-02” etc.). Documentul nu conține denumirile comerciale ale companiilor și nici localizarea lor exactă, ci doar indicatori tehnici agregați privind volumele de apă introduse în rețea, apa facturată și pierderile.
Peste jumătate de miliard de metri cubi pierduți într-un an
Conform raportării oficiale pentru 2024, în sistemele de alimentare cu apă din România au fost introduși în total 1.226.147.819 m³ de apă (System Input Volume – SIV), iar cantitatea facturată consumatorilor (Revenue Water – RW) a fost de 660.713.605 m³.
Diferența, peste 565 de milioane m³, reprezintă apa pierdută sau nefacturată.
Autoritățile precizează că anul 2024 a fost ales ca „an reprezentativ pentru anii anteriori și pentru schimbările climatice recente”, ceea ce sugerează că nivelul pierderilor nu este unul excepțional, ci structural.
Categoria „Non-Revenue Water” include apa pierdută prin avarii și conducte vechi, consumul necontorizat, furturile și erorile de măsurare. În multe sisteme regionale, între 30% și 50% din apa tratată și introdusă în rețea nu mai ajunge să fie facturată.
Pierderile sunt concentrate la câțiva operatori
Datele arată că pierderile sunt concentrate puternic la un număr relativ mic de operatori. Doar zece companii regionale cumulează aproximativ 326 de milioane m³ pe an, adică aproape 58% din totalul pierderilor naționale.
Pentru primii trei operatori, pierderile depășesc individual pragul de 45–60 de milioane m³ anual:
RO-WaterSupplier-39 – 59,6 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-06 – 52,1 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-24 – 45,4 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-29 – 34,3 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-17 – 30,5 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-44 – 24,8 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-01 – 20,4 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-38 – 20,3 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-32 – 19,7 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-22 – 19,4 milioane m³/an
Un alt indicator relevant este volumul de apă pierdut raportat la lungimea rețelei. În document apar valori care depășesc 30.000 m³ pierduți anual pe kilometru de conductă, iar în multe regiuni nivelul se situează între 15.000 și 20.000 m³/km/an, de câteva ori mai mult decât în sistemele moderne din Europa de Vest.
Date neauditate extern
Tabelul transmis Comisiei Europene arată că datele nu au fost supuse unui audit extern independent. În coloana dedicată validării apare „No” pentru toți operatorii, ceea ce înseamnă că informațiile provin exclusiv din auto-raportările companiilor de apă.
Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) a confirmat, într-un document oficial către G4Media, că raportarea a fost realizată pe baza chestionarelor tehnice și financiare trimise operatorilor mari, că datele au fost centralizate și analizate și că Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene a confirmat primirea lor.
Până în 2028, Comisia Europeană urmează să stabilească praguri oficiale de pierderi acceptabile la nivelul Uniunii. Statele care le depășesc vor fi obligate să elaboreze planuri concrete de reducere a pierderilor și de modernizare a rețelelor, într-un termen de doi ani de la adoptarea actului delegat european.
„Nu este derizoriu ca 50% din apă să fie pierdută”
Expertul în domeniu Dan Rădulescu afirmă că datele raportate sunt coerente cu ceea ce se confruntă deja sectorul. Potrivit lui, nivelul nu este deloc neglijabil.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
„Sunt date care se aliniază cu ce s-a raportat în trecut și cu datele care se folosesc în sector. Nu este derizoriu ca 50% din apă să fie pierdută, ori fizic, în marea majoritate, ori prin erori tehnologice”, a declarat acesta.
Rădulescu spune că aceste cifre nu reprezintă o surpriză, fiind confirmate inclusiv de raportul Curții de Conturi din 2024 privind politicile publice în domeniul serviciului public de apă și canalizare, cât și de alte rapoarte emise de organizații internaționale, care menționează explicit existența unor pierderi mari în sistem.
„Pe de-o parte, datele confirmă o stare de fapt știută. Pe de altă parte, este o provocare majoră să rezolvi problema: sunt necesare investiții masive, înlocuirea infrastructurii învechite, perturbarea activităților zilnice. Nu va fi deloc ușor. Dar pasivitatea nu este o soluție, lucrurile se deteriorează cu cât trece timpul”.
38 m³ de apă pierduți anual pentru fiecare locuitor deservit
Un calcul simplu arată dimensiunea fenomenului: dacă împărțim cele 565 de milioane m³ la aproximativ 14,8 milioane de locuitori deserviți de utilitățile de apă, rezultă peste 38 m³ (aproape 40.000 litri) de apă pierduți anual pe cap de locuitor.
„Asta înseamnă aproximativ o treime până la o jumătate de vagon cisternă de apă pierdută anual pentru fiecare locuitor deservit”, a precizat expertul Dan Rădulescu, arătând că un vagon cisternă încărcarea efectivă a unui vagon este, de regulă, 85–95% din capacitate.
„Nu este deloc nesemnificativ, nici economic, nici din punct de vedere al mediului și al resurselor irosite – mai ales în condițiile în care se discută despre necesitatea construirii unor noi lacuri de acumulare”, mai spune expertul.
Iar datele analizate se referă doar la operatorii mari. Situația reală la nivel național, incluzând operatorii mici, ar putea fi chiar mai amplă.
Subiectul pierderilor de apă se suprapune cu direcțiile anunțate la nivel european prin Strategia UE pentru reziliența apei, construită pe trei piloni: restabilirea și protejarea ciclului apei, construirea unei economii inteligente din punct de vedere al apei și asigurarea apei curate și accesibile ca preț pentru toți. În acest cadru, principiul „eficiența utilizării apei pe primul loc” încurajează statele membre să prioritizeze reducerea cererii, diminuarea pierderilor și măsurile de eficiență, urmate de reutilizarea apei, în timp ce creșterea ofertei este considerată o opțiune de ultimă instanță.
