Stalin i-a propus şefului Foreign Office un tratat confidențial între URSS și Marea Britanie în care liderul rus cerea în mod expres „transferul către URSS a Deltei Dunării şi a celor trei braţe ale sale“. Anterior, rușii nu fuseseră de acord cu fixarea frontierei între cele două țări.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a existat un interes vădit al Uniunii Sovietice şi Germaniei de a stăpâni gurile Dunării și brațele sale. Astfel, generalul Constantin Sănătescu, numit de generalul Ion Antonescu, șef al Comisiei Române pentru fixarea frontierei între URSS şi România, consemna în jurnalul său: „Am fost trataţi tot timpul foarte civilizat, însă lucrările mergeau greu de tot din cauza relei credinţe a ruşilor, care nu voiau să respecte înţelesul notei ultimative acceptate de guvernul român. Intenţiile ruse erau să ne îndepărteze complet de la braţul Chiliei, al cărui talveg fusese pe vremuri frontiera dintre cele două state“.
Prin urmare, în luna octombrie, s-au dus în Delta Dunării, pentru a face unele sondaje relativ la talvegul braţului Chiliei şi, „deşi toate măsurătorile dovedeau teza susţinută de noi, nu am putut ajunge la un rezultat, din care cauză nu am vrut să închei un protocol scris. Am stat în Moscova până la 16 decembrie, fără a putea să-mi îndeplinesc misiunea“, conform jurnalului scris de Sănătescu.
Coincidență sau nu, un an mai târziu, scrie istoricul Marian Cojoc într-un articol publicat în „Analele Dobrogei“, Stalin alături de care se afla nelipsitul Veaceslav Molotov, propunea şefului Foreign Office, Anthony Eden, un mai puţin cunoscut tratat între URSS și Marea Britanie privind soluționarea problemelor postbelice. La articolul 9 al protocolului adițional, care era confidențial, Stalin cerea în mod expres „transferul către URSS a Deltei Dunării şi a celor trei braţe ale sale“.
Ar fi de amintit în acest context, acţiunile Armatei Roşii în zona de legătură a Dunării cu Marea Neagră din vara anului 1941, după declanşarea operaţiunilor armatei române pentru eliberarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei ocupate de armata sovietică în urmă cu un an.
Atunci, forţe din desantul maritim sovietic au ocupat satele Lascăr Catargiu, Pardura şi Chilia Veche din Deltă, conform volumului „Complot împotriva României 1939-1947“ scris de istoricii Ioan Scurtu și Constantin Hlihor. Din fericire, satele au fost eliberate patru zile mai târziu de Armata Română.
După 21 iulie 1941, Divizia 10 Infanterie a trecut Dunărea, unităţi ale sale intrând în Ismail, Chilia Nouă şi Vâlcov şi până la 26 iulie, a fost atinsă Cetatea Albă, act ce a echivalat cu eliberarea sudului Basarabiei. Odată cu retragerea sovieticilor, NKVD-ul pregătise din timp echipe speciale compuse din basarabeni şi alogeni, iar aceștia acţionaseră în vederea distrugerii prin foc sau dinamitare a multor obiective şi resurse locale.
Respingerea trupelor sovietice de ocupaţie nu a însemnat pentru administraţia civilă şi militară românească sfârşitul greutăţilor. Armata Roşie crease un adevărat al doilea front, cu scopul de a dezorganiza viața economico-socială şi crearea unui climat de insecuritate în zonă.
Organele NKVD recrutaseră înainte de război indivizi aparţinând minorităţilor naţionale, dar şi pe unii basarabeni renegaţi ori îndoctrinaţi de bolşevism pentru a acţiona în direcţiile amintite.
Aceste echipe fuseseră instruite în cadrul unor cursuri organizate la Chişinău, Odessa, Tiraspol sau Ismail, cursuri predate de ofiţeri NKVD.