Contextul războiului din Ucraina în care echipa lui Donald Tusk preia președinția rotativă a Uniunii Europene oferă Varșoviei posibilitatea de a-și arăta punctele forte și maturitatea, la douăzeci de ani de la aderarea sa la UE, scrie „Le Monde”.
În mod ironic, Polonia a preluat miercuri, 1 ianuarie, timp de șase luni, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, într-un context atât tragic, cât și propice. Războiul rusesc care devastează Ucraina, aflat la granițele acestei țări atât de des călcate și sfâșiate de puterile rivale, a devenit o problemă cheie pentru Europa. Varșovia a perceput amenințarea cu mult înaintea statelor membre vest-europene, care au rămas surde la avertismentele sale. Polonia joacă astăzi un rol crucial în logistica ajutorului acordat Ucrainei și acționează pe cont propriu pentru a-și fortifica granițele și de a deveni bastionul Europei împotriva pericolului din Est, potrivit stiripesurse.
Citește și: Gazprom și-a majorat producția cu zeci de miliarde de metri cubi de gaze
Polonia îi succede Ungariei, a cărei performanță nu a uimit la Bruxelles, cu care se află în prezent în relații proaste și care, implicit, accentuează latura bună a puterii de la Varșovia.
Premierul Donald Tusk are avantajele conjugate de a fi fost președinte al Consiliului European din 2014 până în 2019 și de a aparține celui mai important curent politic atât din Parlamentul European, cât și din cadrul CE – cel al creștin-democraților din PPE, din rândurile căruia provine și președintele Comisiei, Ursula von der Leyen.
În al treilea rând, Tusk l-a numit comisar european pe Piotr Serafin, fosta sa mână dreaptă, pentru care a negociat chiar un portofoliu strategic. Un politician perspicace, perfect versat în misterele comunitare, Serafin va ști să folosească influența poloneză la Bruxelles.
Perioada se potrivește ca o mănușă Poloniei, care culege beneficiile dinamismului său economic și acum investește sume record în bugetul său de apărare, efort la care și alte țări europene vor fi chemate odată cu sosirea la putere a lui Donald Trump.
În primul său mandat, el obținuse deja o creștere a cheltuielilor militare din partea statelor europene NATO; Trump nu-și ascunde dorința de a reitera această cerință în al doilea mandat, într-un moment în care revenirea războiului pe continent impune europenilor să contribuie mai mult la securitatea lor.
Citește și: Tkaciuk: Declarațiile Kremlinului cresc popularitatea Maiei Sandu
Cu toate acestea, Donald Tusk are de înfruntat și alte provocări cu UE: procesul de extindere, în special pentru Ucraina și Moldova, în condiții mai complexe decât cele de care s-a bucurat Polonia în urmă cu două decenii; tranziția ecologică, domeniu în care țara sa, încă dependentă de cărbune și preocupată de electoratul rural, este departe de a fi în prim-plan; imigrația, subiect asupra căruia Varșovia menține o linie dură, mai ales că Belarus exploatează o rețea de migranți ilegali la granița poloneză. La acestea se adaugă provocarea politică internă a alegerilor prezidențiale poloneze din mai, pe care coaliția lui Tusk este hotărâtă să le câștige pentru a pune capăt unei coabitări paralizante cu partidul național-conservator de opoziție.
O altă ironie a istoriei este că Polonia preia această președinție într-un moment în care Franța și Germania, principalele forțe motrice ale construcției europene, partenerii Varșoviei în Trilaterala de la Weimar, sunt slăbite de problemele lor interne. Tusk știe prea bine că nu va putea lucra util fără ele. Dar această situație fără precedent oferă Poloniei o oportunitate istorică de a-și demonstra maturitatea.
This post was last modified on 07/01/2025 15:53 15:53