Polonia încearcă să trăiască cu certitudinea că războiul nu se mai petrece doar de cealaltă parte a graniței, ci s-a instalat pe teritoriul său sub forma unor explozii țintite, a unor drone care îi traversează cerul sau a unor incendii suspecte.
„La Razon” (Spania) relatează despre atacurile cibernetice, campaniile de incitare la ură pe rețelele de socializare și un șir de operațiuni secrete care nu urmăresc distrugerea infrastructurii, ci ceva mai profund: crearea sentimentului că niciun spațiu nu este sigur, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Varșovia o numește fără menajamente război psihologic, iar ultimele incidente au ridicat niveluri de alarmă nemaiîntâlnite din 2022. Declanșatorul a fost din nou o linie de cale ferată. Acum câteva zile, o explozie a avariat o secțiune a liniei care lega Varșovia de Lublin, o legătură cheie pentru transportul militar către Ucraina. Explozia nu a provocat victime datorită faptului că mecanicul de locomotivă a detectat la timp deformarea șinei, dar mesajul a fost clar. Ministrul de Externe, Radoslaw Sikorski, a fost categoric, afirmând că acesta nu a fost doar un alt act de sabotaj, ci mai degrabă „terorism de stat” într-o operațiune al cărei obiectiv era să provoce decese.
Autoritățile poloneze i-au identificat pe suspecți în mai puțin de 72 de ore: doi cetățeni ucraineni cu legături dovedite cu serviciile de informații rusești. Potrivit Varșoviei, ambii călătoriseră în Polonia din Belarus și fugiseră din țară prin același punct după ce au plantat explozibilii. Parchetul invocă spionajul, punerea în pericol a traficului feroviar și utilizarea de explozibili ca motive ale arestărilor, în timp ce guvernul a solicitat oficial extrădarea lor de la Minsk, deși nimeni din Varșovia nu așteaptă un răspuns.
Reacția politică a fost imediată. Polonia a închis ultimul consulat rus operațional din țară, cel din Gdansk, și a activat Operațiunea Orizont, o desfășurare fără precedent pe timp de pace: 10.000 de soldați, rezerviști și agenți vor proteja infrastructura esențială, centrele logistice, stațiile, depozitele energetice și nodurile digitale împotriva posibilității unor noi atacuri. Atmosfera amintește de măsurile antiteroriste adoptate în Europa după atacurile din 11 septembrie, dar cu o diferență esențială: de data aceasta, amenințarea vine dintr-un stat cu capacități militare și o dorință explicită de a depăși granițele NATO.
Acesta nu este un incident izolat. Incendiul care a devastat un mare centru comercial din Varșovia anul trecut, incendiile din fabrici, actele minore de sabotaj și arestarea a zeci de presupuși colaboratori cu Rusia au creat un model tulburător. Același lucru este valabil și pentru dronele care, în ultimele luni, au forțat închiderea temporară a aeroporturilor din Germania, Danemarca, Belgia, Norvegia, Letonia și Polonia.
Niciun guvern nu a spus acest lucru deschis, dar în capitalele europene nimeni nu crede că acestea sunt simple coincidențe tehnice. Analiștii polonezi vorbesc despre un „război de uzură psihologică”. Este un concept pe care Varșovia îl folosește din ce în ce mai des, referindu-se la acțiuni mici, ieftine, greu de atribuit în timp real și al căror scop principal nu este de a distruge nimic, ci de a submina încrederea țării.
Serviciile de informații poloneze au detectat o creștere a două linii de acțiune: acte „cinetice”, cum ar fi atacurile asupra vehiculelor cu numere de înmatriculare ucrainene sau vandalismul picturilor murale anti-război, și o ofensivă masivă pe rețelele de socializare care vizează inflamarea sentimentului anti-ucrainean și prezentarea refugiaților ca fiind o amenințare internă. Toate acestea au scopul de a introduce în discursul public ideea că sprijinirea Kievului este prea costisitoare, că războiul se infiltrează în viața de zi cu zi și că menținerea unui front estic unit nu merită riscul. Este o strategie clasică a Kremlinului care nu mai urmărește să convingă, ci să deruteze; sau care nu își propune să divizeze din exterior, ci să provoace societățile europene să se divizeze între ele.
În acest domeniu, Polonia este o țintă prioritară. Este poarta logistică spre Ucraina, țara care a trimis cele mai multe arme proporțional cu dimensiunea sa și care are granița NATO cea mai apropiată de frontul ruso-belarus. Moscova știe acest lucru și simte cum coeziunea poloneză începe să își arate fisurile. Guvernul lui Donald Tusk menține o linie fermă de sprijin pentru Kiev, dar polarizarea internă și creșterea retoricii naționaliste au creat un teren fertil pe care Rusia încearcă să îl exploateze.
Fiecare atac care pare a fi comis de ucraineni, chiar dacă este legat de spionajul rusesc, declanșează un val de dezinformare pe rețelele de socializare, cu știri false, teorii ale conspirației și o narațiune care încearcă să consolideze ideea că refugiații reprezintă un risc mai mare decât Kremlinul însuși. Războiul psihologic funcționează exact astfel, deoarece nu își propune să distrugă un pod, ci mai degrabă să creeze impresia că orice pod s-ar putea prăbuși. Nu este nevoie să pătrundă în sistemele informatice ale unui aeroport; o dronă care forțează închiderea unei piste timp de o jumătate de oră este suficientă.
Potrivit serviciilor secrete europene, Rusia a trecut de la a se baza pe diplomați infiltrați la externalizarea operațiunilor de sabotaj către persoane recrutate prin Telegram, plătite în criptomonede și fără ca acestea să știe pe deplin cine se află în spatele lor. Kremlinul, desigur, neagă totul. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, vorbește despre „rusofobie” și acuză Varșovia că vede implicarea Rusiei în fiecare incident, motiv pentru care Moscova a anunțat represalii diplomatice sau o reducere a prezenței poloneze în Rusia – un răspuns care confirmă prăbușirea completă a relațiilor dintre cele două țări.
La Varșovia, nimeni nu își face iluzii. A trăi la limita unui război hibrid a devenit o rutină, iar deciziile recente, precum închiderea consulatului și alertele constante, dezvăluie un efort tot mai mare de a proteja societatea de confuzia pe care Moscova încearcă să o semene.
