Preşedintele libanez Michel Aoun l-a însărcinat pe premierul demisionar Saad Hariri să gestioneze afacerile curente ale ţării până la formarea unui nou Guvern, a anunţat palatul prezidenţial, relatează AFP, potrivit news.ro.
Apreciind că se află într-un impas, Saad Hariri a prezentat marţi după-amiaza demisia Guvernului pe care l-a format în ianuarie, în cea de a 13-a zi a unei revolte populare fără precedent, îndreptate împotriva întregii clase politice.
Citeşte şi: Camera Reprezentanţilor RECUNOAŞTE ‘genocidul armean’
Michel Aoun a acceptat în mod implicit această demisie şi a dat dat asigurări, în acest comunicat, că a ”cerut Guvernului să continue gestionarea afacerilor curente până la formarea unui nou Guvern”, potrivit Constituţiei libaneze.
Premierul demisionar, în vârstă de 49 de ani, a explicat că a vrut să răspundă ”voinţei numeroşilor libanezi care au ieşit în stradă pentru a cere schimbarea” şi i-a îndemnat pe ”toţi libanezii (…) să apere pacea civilă”.
Demisia sa nu era dorită nici de Michel Aoun şi nici de puternicul său aliat, Hezbollahul proiranian, singurul partid în continuare înarmat din Liban, al cărui lider, Hassan Nasrallah, a avertizat cu privire la riscul ”haosului”.
INCERTITUDINE
Anunţul plecării sale s-a tradus miercuri prin semne de destindere pe teren şi o ridicare a majorităţii barajelor instalate de către manifestanţi.
Însă ea a deschis o eră de incertitudine şi răspunde doar parţial cererii manifestanţilor, care reclamă, de la 17 octombrie, o schimbare instituţională în vederea debarasării de conducători, pe care-i consideră incompetenţi şi corupţi.
Citeşte şi: Forţele ruso-turce vor începe patrularea în nordul Siriei
Au fost necesare opt luni de negocieri între nenumăraţiactori ai vieţii politice libaneze în vederea formării Cabinetului Hariri.
Potriviti presei, Saad Hariri ar putea încerca să formeze o echipă nouă, mai ales din tehnocraţi recunoscuţi prin competenţa lor, însă e ar urma să se lovească de numeroase rezistenţe politice.
El ar putea să renunţe în cazul în care nu obţine câştig de cauză, apreciază unii comentatori.
Potrivit sistemului confesional – care reglementează viaţa politică în Liban -, postul de premier revine unui membru al comunităţii sunnite.
