Există mai multe motive pentru care Călin Georgescu reprezintă o anomalie politică, scrie POLITICO, potrivit stiripesurse.ro.
Ultranaționalist în vârstă de 62 de ani, el a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România, desfășurate la sfârșitul săptămânii trecute, atrăgând tinerii alegători de pe TikTok. Deși ar fi eventualul lider al une țări membre NATO, el l-a lădat pe Vladimir Putin, afirmând că e „un om care își iubește țara”. Și, pe fondul unei situațíi economice mai dificile, el i-a atras pe alegătorii cu înclinații religioase prin niște principii tradiționale.
Toate astea pălesc în comparație cu opiniile sale despre natură și despre agricultură. Georgescu a lucrat ani de zile în Ministerul Mediului și în Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, luptând împotriva deșeurilor și a poluării apelor. Totuși, în campania sa combativă el s-a declarat împotriva Acordului Verde al Uniunii Europene, a pledat pentru o creștere a producției alimentare și a spus că lucrătorii din agricultură se vor afla în fruntea reindustrializării României.
Într-o țară în care agricultorii reprezintă 23% din forța de muncă și 18% din populație – de departe cel mai mare procent comparativ cu oricare altă țară europeană – politicile agroalimentare ale lui Georgescu sunt cruciale. Manifestul său, care numără 17 pagini, este intitulat „Hrană, apă, energie: o reîntoarcere la rădăcinile națiunii române” și oferă viziunea dulceagă a unor măsuri utopice și de bunăstare în zonele rurale.
„Are aceleași idei ca Robert F. Kennedy Jr.”, a declarat Cristian Pîrvulescu, profesor de științe politice la cea mai importantă universitate din București, el făcând astfel referire la fostul candidat american la președințiee, care s-a alăturat ulterior campaniei încununate de succes a lui Donald Trump și care a fost recompensat, el urmând să devină secretarul sănătății.
La fel ca RFK Jr., Georgescu propune un ecologism radical care ocolește obișnuitele disensiuni dintre Stânga și Dreapta, cufundându-se în niște leitmotive globaliste, împărtășite de extremiștii ambelor tabere. El atacă dezvoltarea susținută a agriculturii, cu îngrășămitele sale “toxice și ineficiente”, promițând în schimb „să sprijine agricultura tradițională a țăranilor, bazată pe îngrășămite naturale”.
Potrivit programului său, „insecticidele și pesticidele vor fi înlocuite prin alternative ecologice, iar veșnicele chimicale vor fi înlocuite cu substanțe active, luate din natură”. Asta va păstra „pădurile și râurile curate, va salva albinele și va asigura niște alimente curate, de calitate”, promite programul său.
Acest profesor universitar mai adugă că „protecția solului este crucială”, atâta vreme cât „solul reprezintă prima resursă strategică a României”. Toate astea costă bani, iar statul trebuie să dea o mare atenție agricultorilor săi, „prin capitaluri acordate micilor producători, prin sprijinirea pieței locale și printr-o rețea de bănci populare cooperatiste”, care să finanțeze o revoluție agroecologică.
Să facem din nou măreață agricultura (Aluzie la sloganul electoral al lui președintelui american Donald Trump – Make America Great Again – MAGA, n. red.)
Georgescu cere ca, în Politica Agricolă Comună (CAP) a Uniunii Europene, subvențiile acordate fermierilor trebuie redirecționate spre micii producători (care reprezintă 90% din fermierii români), iar marele sistem al producției la scară mică din țară „trebuie să devină un model, demn de urmat în Balcani și în Europa”, mai pretinde Georgescu.
Asta ar putea suna anacronic, dar este o politică bună. Ca în mai tot restul Europei, în România se manifestă o mare nemulțumire legată de orientarea spre o agricultură la scară industrială, chiar dacă țara profită de rolul său în calitate de furnizor major de cereale pentru comercianții transnaționali din domeniu, fiind totodată un punct de tranzit și de prelucrare pentru cerealele ucrainene.
În ianuarie, agricultorii au protestat la frontiera cu Ucraina și, în pofida restricțiilor UE legate de importul produselor agricole ucrainene, Bucureștiul s-a plâns în mod repetat la Bruxelles că mierea ieftină și uleiul ieftin de floarea soarelui sufocă piața, afectând producătorii locali.
„Este clar că această frustrare este în creștere”, a declarat Radu Magdin, analist politic și fost consultant al guvernului român.
Adăugați la toate astea seceta din acest an care a distrus recolta (o pagubă care, în materie de cereale, se ridică la 2 miliarde euro), speculațiile cu terenuri ale magnaților din sectorul imobiliar și industrial și costul încăpățânat de ridicat al îngrășămintelor și al furajelor pentru animale, și veți avea „marasmul perfect”, subliniază Magdin.
Din cauza situației agricultorilor, în ultimii ani, România a fost totodată un important susținător al măsurilor care să dea asigurări că supermarketurile din țară se aprovizionează cu produse proaspete la nivel local or, asta a provocat tensiuni atât cu Bruxelles-ul, în privința reglemntărilor pieței unice, cât și cu comercianții înșiși.
Produsele agroalimentare ucrainene au invadat piața românească.
Georgescu se va izbi de o opoziție acerbă în alegerile viitoare, atât în alegerile palamentare de duminică, cât și în al doilea scrutin prezidențial, programat pe 8 decembrie. Totuși, atât Magdin, cât și Pârvulescu cred că, pe valul acestor nemulțumiri, el are mari șanse să ajungă la putere.
„Când unei țări cu agricultură puternică îi spui că prețurile de acolo sunt uneori mai mari decât pe alte piețe, oameni nu înțeleg”, explică Magdin. „Unii vor spune: „Dar de ce facem asta? Pentru că suntem furați. Cineva ne înșeală”.
Din acest punct de vedere, Georgescu se înscrie în valul personalităților de extremă-dreaptă cu discurs datând de pe vremea fascismului. Pledoaria sa în sprijinul unei autarhii agricole se înscrie în acest discurs, deși nu cu totul. În secolul XX, alimentele autohtone au fost un obiectiv susținut atît de extrema-dreaptă, cât și de extrema-stângă, și totuși, în Franța, Polonia și Olanda, problema a revenit și în politica de centru.
Mai importantă este însă și poziția sa cu privire la puritatea naturii, „această perspectivă filosofică, foarte bucolică”, spune Magdin. În anii ’30, idealizarea vieții de la țară și de pe câmp a fost un element-cheie al ultranaționalismului, ilustrat de sloganul „sânge și pământ” al Germaniei naziste. Aceste convingeri au fost cele care au dus la nașterea agriculturii organice și a așa-zisei „alimentații naturale”.
S-ar putea ca Georgescu, care i-a calificat pe naziștii români din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial drept „eroi naționali”, să dorească să-i atragă și pe moderați să-i susțină cauza. Totuși, ecologismul radical pe care îl susține își are rădăcinile în politica europeană.
This post was last modified on 01/12/2024 19:05 19:05