Când a tras fermoarul sacului alb de plastic în care se afla corpul soldatului, medicul legist a avut un moment de ezitare. Soldatul ucrainean, al cărui corp era restituit, încă avea ochii deschiși, relatează „Avvenire” (Italia).
Numai că pușcașul de treizeci de ani nu fusese ucis în luptă. Pe corpul său nu exista nicio rană provocată de armă, nici schije de la explozii, ci doar o multitudine de cicatrici de la tortura zilnică, potrivit stiripesurse.
Citește și: Maia Sandu: „Datorăm pacea noastră Ucrainei. Vrem să aderăm împreună la Uniunea Europeană”
„Nu sunt cazuri izolate, însă indică modele bine documentate de tortură sistematică pe scară largă”, a avertizat încă o dată Danielle Bell, șefa Misiunii ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului din Ucraina. Sertarele în care se află dovezi ale crimelor conțin și referințe la „persoane publice ale Federației Ruse care au cerut în mod explicit tratamente inumane și chiar executarea personalului ucrainean capturat”, conform documentelor anchetatorilor. Acestea includ înregistrările a „cel puțin trei apeluri telefonice de la oficiali publici ai Federației Ruse”.
În Cernihiv, bombardamentele continuă neobosite. Peste douăzeci de explozii au fost raportate doar în noaptea dintre vineri și ieri. Aici, la nord de Kiev, în mijlocul ploii torențiale și al mirosului de ars, granițele Rusiei și Belarusului converg, chiar la granița cu provincia Sumy, unde Moscova încearcă să deschidă calea unui coridor care să amenințe capitala Ucrainei. Dronele și rachetele nu au cruțat nici măcar birourile judiciare, unde de luni de zile sunt în desfășurare unele dintre procesele oficialilor ruși acuzați de crime de război.
Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) a adunat dovezi privind uciderea a „106 soldați ucraineni capturați de forțele ruse între sfârșitul lunii august 2024, când numărul a crescut semnificativ față de perioadele anterioare, și mai 2025”. În aceeași perioadă, au fost strânse acuzații similare privind uciderea unui soldat rus capturat de forțele ucrainene în perioada premergătoare detenției sale în închisoare.
Serhii Dobrovolskyi, prizonier în Rusia din 2023, a fost eliberat în luna mai a acestui an. Nici nu a avut timp să se obișnuiască cu un pat adevărat, un duș fierbinte sau saluturile de bună dimineață ale cuiva care nu poartă o rangă, că în data de 21 iunie a murit, la doar o lună după schimbul a câte o mie de prizonieri din fiecare parte. Corpul său slăbit nu a mai rezistat. Pe brațe și picioare pot fi montate proteze, dar când organele interne sunt compromise, nu se mai poate face prea mult. Cu câteva zile mai devreme, pe 16 iunie, a fost rândul unuia dintre tovarășii săi de tortură, Valery, în vârstă de 57 de ani, care în timpul celor 39 de luni petrecute ca sac de box pentru luptătorii ruși devenise și bunic. Ca voluntar, luptase la Mariupol, unde fusese capturat. La întoarcere, Valery le-a spus copiilor săi că a rezistat datorită lor și a lungilor ani petrecuți antrenându-se în Kyokushin, un stil de karate: „Corpul și mușchii mei m-au protejat”. Numai că numele său de familie, l-a condamnat: Zelenski. Nicio legătură cu președintele, însă haideți să ni-i imaginăm pe torționarii ruși având în mâini pe cineva cu numele „liderului narco-naziștilor ucraineni”, ca să folosim una dintre poreclele care de la Kremlin ajung în cazărmi. Medicii ucraineni ai lui Valery au spus că un umăr și un braț erau bune de aruncat, dar că asta nu era nimic. Sub cicatrici și sub articulațiile slăbite, el suferea de fapt de o gamă largă de insuficiențe ale organelor interne.
Întoarcerea acasă după luni sau ani de captivitate nu înseamnă că ai depășit ce e mai rău. Serhii Dobrovolskyi a plecat și el la sfârșitul lunii mai, la scurt timp după ce a fost eliberat. Acum zace în cimitirul satului său, în parcela mare rezervată celor căzuți pe front, printre panglici și steaguri galbene și albastre. La fel ca Dmitro Șapovalov, în vârstă de 32 de ani, care a suferit aceeași soartă la câteva zile după ce s-a întors acasă. Alții pleacă în liniște. Unii cu o împușcătură sub bărbie, alții cu o frânghie înfășurată în jurul capului. „Singurul lucru mai rău decât tranșeele este închisoarea”, mărturisește soldatul Vlad, care ar vrea să se întoarcă acolo cât mai curând posibil, pentru a-și termina treaba și a regla conturile. Numai că superiorii îi spun că încă nu e momentul. Ia somnifere. Și vodcă pentru a nu se gândi prea mult atunci când e treaz.
Citește și: UE a aprobat al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei: „Unul dintre cele mai dure de până acum”
Conform dreptului internațional, niciun fost prizonier de război nu ar trebui să fie forțat să se întoarcă în zonele de luptă. Întrucât conflictul de pe linia frontului a atins limita luptei corp la corp, în fiecare zi cineva cade în mâinile inamicului de ambele părți. Iar în această săptămână, de partea ucraineană, au fost capturați ruși. Amprentele lor au dezvăluit că fuseseră închiși în lunile anterioare și apoi dați la schimb. Aceștia le-au spus anchetatorilor internaționali că nu au avut de ales: „Nici măcar nu ne-au controlat. Comandanții ne-au insultat pentru că ne-am lăsat capturați: Întoarceți-vă la luptă sau veți ajunge ca ucrainenii”. Și toată lumea a înțeles că nu se referea la „apelul telefonic al lui Putin”, ci la tortura prin legarea organelor genitale la firele electrice ale unui vechi telefon rusesc.
În cel mai recent raport al său, misiunea ONU „a documentat 106 cazuri de violență sexuală legată de conflict împotriva a 94 de bărbați, 9 femei și 3 fete, comise de membri ai forțelor armate ruse, oficiali ai forțelor de ordine ruse și personal penitenciar rus”. Ieri, aceștia erau recrutați în batalioanele Moscovei pentru credință sau bani. Astăzi, nu mai este nevoie să ne întrebăm de ce s-au întors în tranșee.
This post was last modified on 22/07/2025 16:56 16:56