QatarEnergy a suspendat producția de gaz natural lichefiat (GNL) și a produselor derivate în urma atacurilor cu drone asupra facilităților sale din orașele industriale Ras Laffan și Mesaieed. Compania de stat a descris oprirea ca fiind o măsură de precauție și a precizat că noi actualizări vor fi emise pe măsură ce situația devine mai clară. Ministerul apărării din Qatar a confirmat că drone lansate din Iran au vizat o instalație energetică în Ras Laffan și un rezervor de apă la o centrală electrică din Mesaieed. Nu au fost raportate victime.
Perturbarea are o greutate care depășește cu mult granițele Qatarului. Țara se numără printre primii exportatori de GNL din lume și se estimează că va reprezenta aproximativ un sfert din creșterea prognozată a ofertei globale de GNL în următorul deceniu, relatează Novinite. Ras Laffan, supranumit adesea centrul global al producției de GNL, găzduiește o capacitate de export de aproximativ 77 de milioane de tone pe an, fiind cel mai mare terminal de acest tip la nivel mondial. Pe lângă GNL, complexul include instalații care produc GPL, etan, sulf și lichide de gaz natural, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
O oprire prelungită la Ras Laffan ar putea reverbera pe piețele internaționale de gaze, în special în Asia-Pacific și Europa, unde Qatar furnizează volume contractate pe termen lung. Strâmtoarea Ormuz, prin care trec aproape toate încărcăturile de GNL din Qatar, s-a confruntat deja cu un acces restricționat pe fondul conflictului regional, accentuând îngrijorările privind fluxurile de export. De când ostilitățile au escaladat pe 28 februarie, operațiunile de încărcare a GNL au continuat, deși nicio navă transportoare nu a tranzitat strâmtoarea. Datele de urmărire a navelor indicau trei tancuri de GNL ancorate la Ras Laffan în cursul zilei.
Cele mai recente atacuri subliniază un model mai larg de atacuri asupra infrastructurii energetice din Golf. Rafinăria Ras Tanura a Saudi Aramco ar fi fost, de asemenea, forțată să își oprească operațiunile în urma unui atac cu drone. Analiștii sugerează că strategia pare menită să exercite presiune asupra producătorilor regionali prin vizarea facilităților critice, sporind volatilitatea pe piețele energetice globale și adăugând o nouă presiune ascendentă asupra prețurilor petrolului și gazelor.
Suspendarea producției în Qatar, centrul gazului mondial, a trimis unde de șoc imediate pe bursele energetice, în special pe hub-ul olandez TTF, referința pentru prețul gazului în Europa. Deși Europa a făcut eforturi masive de stocare, dependența de GNL a devenit structurală după eliminarea gazului rusesc, iar orice blocaj în Strâmtoarea Ormuz transformă o criză regională într-una globală. Mai mult, iarna geroasă a lăsat depozitele subterane ale ţărilor UE umplute la doar 30% din capacitate, în medie, adică nu mai există soluţia de avarie să creşti puternic extracţia, pentru că nu mai e de unde.
Imediat după confirmarea atacurilor, cotațiile futures la gaze au înregistrat salturi de două cifre – pentru scurt timp, s-a înregistrat în timp real chiar o creştere de preţ de 50%. Pieţele reacționează nu doar la volumul pierdut acum, ci la riscul unei întreruperi de durată. Dacă terminalul de la Ras Laffan rămâne închis, Europa va fi forțată să liciteze agresiv împotriva cumpărătorilor din Asia (Japonia, Coreea de Sud) pentru volumele limitate de GNL american, cam singurele ce mai rămân în piaţă, ca volume semnificative. Această competiție acerbă riscă să readucă prețurile la nivelurile record din 2022, alimentând un nou val de inflație industrială.
Criza nu se limitează la gazul de încălzire. Producția de electricitate în Europa depinde în proporție de peste 20% de centralele pe gaz. Prin urmare, scumpirea gazului la hub-ul TTF se traduce instantaneu în creșterea prețului energiei în piețele spot. Această volatilitate riscă să destabilizeze întregul sistem de utilități europene chiar la finalul sezonului rece.
Impactul pentru România
România se află într-o poziție paradoxală. Pe de o parte, producția internă (Romgaz și Petrom) și stocurile din depozite ne oferă o plasă de siguranță, țara fiind mult mai puțin dependent(aproape deloc) de GNL-ul qatarez decât Germania sau Italia.
Pe de altă parte, prețul gazului în România este strâns corelat cu bursele internaționale, aşa că, chiar dacă folosim gaz românesc, tarifele sunt influențate de contextul european.
Mai mult, România a devenit recent un furnizor critic pentru Republica Moldova și Ucraina prin „Coridorul Vertical”, care aduce GNL din Grecia până aici, apoi Transgaz îl „împinge” la vecini.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
O criză prelungită de GNL în Grecia (terminalul Revithoussa) – care este alimentat frecvent de Qatar – ar însemna că volumele pe care România le tranzitează către nord vor scădea drastic, punând presiune pe propriile rezerve strategice.
În acest scenariu, România ar putea fi forțată să aleagă între menținerea exporturilor de solidaritate și protejarea propriului consum industrial la prețuri acceptabile.
