Situaţia Moldovei seamănă în mai multe privinţe cu Ucraina de dinainte de februarie 2022. Partea răsăriteană a ţării este micul stat separatist similar cu “republicile populare” din Doneţk, care se consideră independent şi este apărat de soldaţi ruşi – Transnistria. La rândul său, Moldova este deosebit de împărţită din punct de vedere politic: în cazul unor alegeri câştigă cu puţin mai multe voturi fie pro-ruşii, fie pro-occidentalii, voturi ce nu sunt recunoscute de cealaltă parte. Pe lângă limba sa maternă, aproape orice moldovean vorbeşte ruseşte, iar în viaţa politico-economică elita rusă, respectiv cea ucraineană vorbitoare de limbă rusă exercită o serioasă influenţă. Moldovenii înşişi se declară drept un popor de sine stătător, cu o limbă proprie, limbă care este în opinia altora însăşi limba română presărată cu multe cuvinte de provenienţă rusă. Pentru a mai complica lucrurile în Transnistria, limba moldovenească se scrie cu litere chirilice. În afara moldovenilor, ruşilor, ucrainenilor, în ţara ruptă în două mai trăiesc multe alte naţionalităţi care îşi cer fiecare drepturile, scrie INDEX, potrivit RADOR.
În întreaga Republică Moldova trăiesc pe un teritoriu cât o treime din Ungaria, în total 2,5 milioane.
Citeşte şi: Profitorii mondiali ai războiului ucrainean – Black News
Această ţară mică şi foarte săracă nu ar suscita interesul politicii internaţionale dacă situarea sa strategică nu ar face să devină ţinta posibilă a expansiunii ucrainene, ruse, române şi occidentale.
În perioada echilibrului înşelător de după 1990, Belarus, Ucraina şi Moldova au format o fâşie, mai dur spus, o zonă tampon între Occident şi Rusia, ai cărei locuitori aveau o relaţie normală cu ambele părţi şi făceau parte din Programul parteneriatului estic al UE. Cu timpul sistemul de valori al păturilor urbane mai tinere a declanşat mişcări pro-occidentale, apreciate de ruşi şi de aliaţii lor locali drept un rezultat al uneltirilor americane. Aceste mişcări au învins în Ucraina, au eşuat în Belarus, în timp ce în Moldova se află deocamdată într-o situaţie nedecisă. Potrivit unor semne, acum a sosit momentul când părţile ostile din Ucraina şi susţinătorii lor externi ar distruge echilibrul sensibil din Moldova.
Lucrul cel mai la îndemână ar fi dacă Ucraina ar ataca şi ocupa Transnistria controlată de ruşi denumită drept Republica Transnistreană. Astfel ar putea para un atac potenţial, dar puţin probabil, declanşat din partea aceea. Ocuparea fâşiei mici a ţării cu o jumătate de milion de locuitori, apărată de 5.000 de soldaţi locali şi câteva mii de soldaţi ruşi nu ar însemna o problemă pentru ucrainenii care se luptă cu armata rusă cu multe sute de mii de soldaţi. În plus, în Transnistria se găseşte un uriaş depozit de arme şi muniţii rămas din perioada sovietică ce ar însemna un premiu uriaş pentru ucraineni. Însă o eventuală explozie provocată a acestuia ar atrage după sine o distrugere uriaşă şi efecte nimicitoare asupra mediului înconjurător. Potrivit dreptului internaţional, Transnistria este totuşi parte a unei ţări suverane, aflată în prezent sub o conducere pro-occidentală: Moldova. Dacă ucrainenii ar intra acolo fără permisiunea guvernului Moldovei, oricât de politicos ne-am purta cu ei, la urma urmei ar comite tot o agresiune. Iar în ce priveşte guvernul de la Chişinău care se luptă cu o opoziţie internă, ar fi o dovadă de o slăbiciune deosebită dacă ar ceda, chiar şi temporar, vecinului ei, o parte a teritoriului.
În plus, în principiu, România nu a renunţat la unirea cu Moldova, iar Bucureştiul abia că nu va putea fi de acord cu ocuparea regiunii sale estice de către ucraineni. Din amintirile istorice nu s-a estompat total nici faptul că în cel de-Al Doilea Război Mondial românii au ocupat nu doar Moldova de astăzi, ci şi Odesa, considerându-le drept părţi ale României Mari. Orice zgândărire a teritoriului şi situaţiei actuale a Moldovei ar readuce în actualitate în ochii Bucureştiului unirea cu Moldova, tema eternă a politicii interne a României. Există şi scenarii, potrivit cărora la alegerile prezidenţiale din 2024 să fie aleasă în funcţia de preşedinte Maia Sandu, care se bucură de popularitate şi în România, ceea ce ar constitui un simbol al unirii celor două ţări. Pe lângă alte multe efecte ale unirii, în esenţă România Mare ar înconjura teritoriul sudic al Ucrainei.
În cazul în care politica externă din Rusia şi Ucraina mai are vreo trăsătură comună, aceasta ar fi, fără îndoială, respingerea unirii româno-moldave.
Probabil că din planurile ruse de la începutul războiului au făcut parte ocuparea litoralului ucrainean al Mării Negre, a Odesei şi ajungerea la graniţa Transnistriei. Rezistenţa ucraineană a anulat acest plan, iar după cum stau acum lucrurile, ar constitui deja un scop ireal pentru armata rusă. Însă dacă ucrainenii vor ocupa şi distruge micuţul stat rus, atunci Moscova ar fi nevoită să facă ceva, măcar din motive de prestigiu. Îngustimea zonei separatiste (în unele locuri este de doar 5-10 Km între Ucraina şi Moldova) face cu greu realizabilă o acţiune de luptă care să nu se abată şi pe teritoriul Moldovei. Ceea ce ar înseamna în mod automat un impuls pentru România la salvarea “naţiunii frăţeşti”.
Când, în urmă cu câteva săptămâni, rachete ruseşti au ajuns prin spaţiul aerian moldovean deasupra teritoriului Ucrainei (acţiune calificată de preşedintele Zelenski din nou drept o provocare împotriva NATO), Departamentul de Stat din SUA a comunicat rapid că “Moldova şi România nu ar fi fost expuse unui pericol iminent”. Mai mult, punând la îndoială alegaţia repetată a lui Zelenski, au negat şi faptul că rachetele au survolat şi teritorii româneşti. În calitate de aliaţi raţionali, românii au comunicat rapid că spaţiul aerian nu a fost încălcat de rachetele ruseşti. Probabil că nu vom afla niciodată adevărul. Este însă sigur că după rămăşitele de rachetă căzute pe teritoriul polonez Washingtonul a anulat încercarea de a implica direct NATO în război.
Citeşte şi: Ce este un pogrom? Atacul unei gloate israeliene a readus în prim-plan un cuvânt vechi de un secol
În acest conflict SUA joacă mai precaut faţă de cum cred susţinătorii, respectiv cei mai înveteraţi duşmani ai lor.
În caz că în mintea jucătorilor a mai rămas ceva dintr-o minte raţională, nu vor zgândări status quo-ul Moldovei, deoarece un avantaj mic ar putea fi însoţit de pagube grave. Nu este exclus că respectivul comunicat american nu ar fi fost de fapt o relatare la obiect, ci mai degrabă ar fi constituit un indiciu pentru cei ce înţeleg.
