Nici Statele Unite, nici Israelul, nici Iranul nu par dispuse să-i pună capăt rapid conflictului. Fiecare are propriul său motiv strategic, potrivit L’express.
Ce s-ar întâmpla dacă “Furia Epică” s-ar transforma într-un “Fiasco Epic” pentru Donald Trump? Acesta este senzația predominantă percepută în prezent la Washington de unii analiști și jurnaliști americani care subliniază cu promptitudine natura riscantă a ofensivei militare. Paradoxal, ocupantul Casei Albe, care se laudă constant cu succesele Pentagonului, nu a reușit încă să obțină un trofeu de război care să-i permită să iasă din conflict cu capul sus. Pentru că în teren rezultatele sunt, deocamdată, mixte, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Cu siguranță capacitățile militare ale Iranului au fost considerabil slăbite, iar mulți demnitari au fost eliminați. Dar, în ciuda fanfaronadei lui Donald Trump că a reușit “schimbarea regimului”, Gărzile Revoluționare dețin încă controlul asupra efortului de război și asupra statului, faimoasele 440 de kilograme de uraniu îmbogățit cu 60% de către Iran sunt încă de negăsit, iar Strâmtoarea Ormuz, prin care trece 20% din petrolul mondial, nu a fost niciodată o mlaștină mai mare pentru comunitatea internațională… Pus la zid, președintele american pare acum mai aproape de escaladarea situației prin trimiterea de trupe terestre decât de trimiterea soldaților acasă pe baza unui acord cu regimul iranian, un maestru al tacticilor de tergiversare. Chiar dacă Trump este conștient că capturarea insulei Kharg sau a altor poziții din regiune ar fi plină de riscuri și dificultăți logistice.
La rândul lui, aliatul său Benjamin Netanyahu nu are până la proba contrarie nicio intenție de a opri prea curând Operațiunea “Răgetul Leului”.
Prim-ministrul israelian, condus de aripa guvernamentală cea mai mesianică, se bucură de sprijinul a aproape 80% din populație, conform sondajelor recente. Angajat pe mai multe fronturi simultan, el știe de asemenea că ocazia de a remodela Orientul Mijlociu pentru a se potrivi mai bine intereselor sale nu se va mai ivi prea curând. Vecinii săi sunniți din Golf, care au suferit represalii violente din partea Teheranului, visează acum și ei la o regiune liberă de un regim imprevizibil care le dăunează modelului de afaceri. “MBS vrea ca Donald Trump să termine treaba. Nu vrea să se trezească lângă un Iran umilit, condus de un spirit de răzbunare”, afirmă Karen Elliott House, biografa prințului moștenitor saudit.
Al treilea beligerant, Teheranul, este gata să intre într-o nouă fază a acestui conflict asimetric pentru care se pregătește de decenii. Această formă de război de uzură este înrădăcinată în ADN-ul acestui regim, care luptă pentru însăși supraviețuirea sa. Prin urmare, este dificil de văzut ce ar putea determina Teheranul să capituleze, mai ales că blocada Strâmtorii Ormuz impune acum un cost exorbitant pe umerii inamicului american. “Cei trei actori sunt prinși într-o spirală periculoasă și instabilă de escaladare, fiecare judecând că mai bine își servește interesele strategice și geopolitice pe termen scurt decât să facă un compromis sau o retragere”, spune Mohammad Zahid, cercetător în Orientul Mijlociu la Rasanah, un think tank cu sediul în Arabia Saudită.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Deși Iranul din 2026 este încă departe de a fi o adevărată mlaștină militară pentru americani, spre deosebire de operațiunile anterioare din Vietnam sau Afganistan, jaloanele pentru o destabilizare profundă și durabilă a țării au fost puse. Indiferent ce se va întâmpla, Donald Trump va purta răspunderea. Fie că se va retrage din conflict, fie că îl va escalada, niciuna dintre opțiuni nu îi oferă un rezultat politic satisfăcător.
