Ioana de Castilia, cunoscută și sub numele de „Ioana cea nebună”, a fost o regină controversată, care a condus Spania și Portugalia în secolul al XV-lea. A avut o soartă tragică, fiind închisă într-o cameră timp de 46 de ani. În plus, a umblat cu sicriul soțului ei opt luni, pentru a-l îngropa în alt loc.
Născută pe 6 noiembrie 1479 în vechiul oraș vizigot Toledo, capitala Castiliei, Ioana de Castilia a fost al treilea copil și a doua fiică a reginei Isabela Catolica și a lui Ferdinand al II-lea de Aragon. Din 1495, începuse să dea semne de scepticism religios și lipsă de devotament față de ritualurile creștine, lucru care a șocat-o pe mama ei, ordonând ca secretul copilului să nu fie dezvăluit nimănui.
În 1496, la vârsta de 16 ani, prințesa s-a logodit cu Prințul Filip cel Frumos, fiul împăratului Maximilian I al Imperiului romano-german și al primei sale soții, Maria de Burgundia, căsătoria fiind o alianță între Casa de Habsburg și Casa de Trastamara. În luna august a aceluiași an, Ioana a părăsit portul Laredo din nordul Spaniei la bordul unui vas condus de căpitanul Juan Perez, cu o flotă formată din 19 nave și caravele, cărora li s-au alăturat alte 60 de vase comerciale, pentru a demonstra bogăția coroanelor Castiliei și Aragonului.
Între 1498 și 1507, cuplul a avut 6 copii, 2 viitori împărați și 4 viitoare regine. Din păcate, Ioana nu a avut un soț fidel, acesta a început să aibă aventuri cu alte femei, iar asta a făcut-o pe prințesă să aibă frecvent crize de gelozie. Bineînțeles, la acea vreme, când soția și misiunea legitimă a căsătoriei era aceea de a procrea, iar relațiile extraconjugale erau considerate firești, comportamentul Ioanei nu era văzut deloc cu ochi buni.
Moartea singurului ei frate și a surorii sale mai mari au făcut-o pe Ioana moștenitoare a tronului spaniol. În 1502, curtea Castiliei a recunoscut-o ca succesor de drept, iar ea a plecat cu soțul ei în Spania pentru a primi titlul de prințesă Asturia.
În 1503, a născut un băiat pe care l-a numit Ferdinand. Ulterior, a dorit să se întoarcă la soțul ei, care plecase între timp în Flandra, dar a fost închisă în castelul La Motta, sub supravegherea episcopului Fonseca, de către mama ei, care începuse să pună la îndoială sănătatea mintală a fiicei sale. Ioana a devenit regină după moartea mamei sale, în 1504. Tatăl ei, Ferdinand, și-a pierdut titlul de rege al Castiliei, iar acesta nu a putut accepta așa ceva, ba chiar a convins curtea că Ioana este bolnavă și nu poate conduce regatul de una singură.
Soțul ei, Filip cel Frumos, care nu era mulțumit cu regența și visa să devină rege, a emis monede cu numele „Filip și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Arhiduci de Austria”, dar a început să se plângă și el de acțiunile soției sale.