Elefanţi, hipopotami, girafe … Marile mamifere africane riscă să dispară din zonele sfâşiate de război, potrivit unui studiu publicat miercuri, care evidenţiază, totuşi, speranţa de recuperare a lor prin măsuri adecvate, relatează AFP.
Conform acestui articol publicat în revista Nature, 71% din zonele africane protejate au fost afectate de conflicte între 1946 şi 2010, uneori ani de zile, potrivit agerpres .
Elefanţi sacrificaţi pentru fildeş, ca mod de finanţare a combatanţilor, sau antilope vânate pentru carnea lor de populaţii înfometate: animalele mari din Africa sunt întotdeauna victime colaterale ale conflictelor, în care unele pier direct sub gloanţe.
Citește și : ONU : Aproape 100.000 de persoane au fost strămutate din provincia siriană Idleb
”Rutele animalelor sălbatice se reduc odată cu creşterea frecvenţei conflictelor”, afirmă studiul, bazat pe evoluţia a 253 de populaţii din 36 de specii de mamifere mari ierbivore în 126 de arii protejate din 19 ţări africane.
Indiferent de intensitatea lor (măsurată în numărul de decese umane), chiar o creştere ”minimă” a frecvenţei războaielor aduce aceste populaţii sălbatice sub nivelul de înlocuire, spun cei doi autori ai cercetării, care nu au nicio estimare a numărului total al animalelor dispărute din cauza conflictelor.
Iar victime sunt toate speciile. ”Ne-am putea aştepta ca elefanţii să fie cei mai afectaţi din cauza valorii pe piaţa neagră a colţilor lor, dar se pare că şi celelalte animale sunt afectate – bivoli, zebre, gnu, girafe şi o mulţime de specii de antilope – atunci când sunt eliminaţi elefanţii din aceste date”, spune Joshua Daskin, care a condus cercetarea la Universitatea Princeton.
Studiul analizează şi alţi indicatori cunoscuţi pentru impactul lor asupra faunei sălbatice (frecvenţa secetelor, dimensiunea ariilor protejate, densitatea populaţiei umane, prezenţa industriilor extractive …), dar niciunul nu are un efect atât de determinant ca frecvenţa conflictelor.
Alte studii au arătat că, la nivel local, un război poate avea asupra faunei efecte atât negative (muniţii, braconaj pentru carne sau trafic), cât şi pozitive (mai puţine presiuni umane asupra zonelor protejate, declinul industriilor extractive). Dar această imagine de ansamblu, de-a lungul deceniilor şi la scara întregului continent, înclină balanţa către negativ, potrivit autorilor studiului.
Cu toate acestea, nu toată speranţa este pierdută. “Un colaps total al unor populaţii este rar, ceea ce arată că viaţa sălbatică răvăşită de război se poate recupera”, notează studiul, insistând mai ales pe importanţa unor măsuri rapide după încetarea focului.
Autorii evocă, în special, exemplul Parcului Naţional Gorongosa din Mozambic, unde ei au lucrat. Peste 90% dintre mamiferele mari au dispărut în urma războaielor care au devastat ţara între 1977 şi 1992, dar ”fauna sălbatică a revenit la aproximativ 80% din nivelurile de dinainte de război”, subliniază Daskin.
Foşti combatanţi angajaţi ca agenţi anti-braconaj, programe educaţionale pentru rezidenţi, crearea de locuri de muncă în turism … Ajutând comunităţile locale să revină la o viaţă normală după un război este cu siguranţă o “prioritate”, dar este un proiect care merge “mână în mână” cu reabilitarea faunei sălbatice, insistă cercetătorul.
